I Hate The Way I Love You

Capitolul 1

O privesc plecând pe femeia care mi-a dat viata, fără să-și fi luat la revedere. M-a abandonat în acest aeroport, fără vreun ajutor de la cineva. Sa tip după ea, sa o implor sa ma ajute ? Am făcut asta. Am implorat-o sa ma creadă, dar a ales sa aibă încredere într-un străin

Acum exact o zi, inocenta mi-a fost furata. Naivitatea mi-a fost distrusa, lăsând doar o urma de tristețe și ura în plus. Nu contează de câte ori i-am spus nu, de câte ori am spus sa se oprească sau de câte ori am țipăt pana am rămas fără glas. Nu contează ca am plâns pana un ocean s-a format în jurul meu. Niciodată nu se va gândi la durerea pe care mi-a cauzat-o.

Nu voi înțelege care e ce mai mare rușine. Sa fi victima sau violatorul ?

Avionul meu a aterizat acum zece minute și am rămas să-mi caut tatăl cu ochii. Nu l-aș recunoaște nici dacă l-aș vedea asa că probabil n-ar mai trebui sa ma obosesc.

Au trecut zece ani de când am plecat din Bronx, și zece minute de când m-am întors aici. Aș fi crezut vreodată că mă voi întoarce aici ? Nu. Am vreo alta alegere de făcut? Niciodată n-am avut. Nici ieri când mi-aș fi dorit mai degrabă sa fi murit.

Credeți-mă, am încercat sa ma duc la poliție, pentru ca am sentimentul ca nu s-a terminat aici, si stiu ca nu o sa se termine. Caleb ma va urmări totul restul vieții, prezenta lui va fi oriunde cu mine. Este un psihopat care ar trebui sa fie încătușat, dar mama mi-a spus să-mi iau la revedere de la ea dacă am sa fac asa ceva. Nu vrea sa știe lumea ce mi s-a întâmplat. A spus ca sunt o rușine pentru ea și sa nu ma mai întorc vreodată în Los Angeles. M-a durut? N-am putut dormi din cauza durerii.

-Althea , un bărbat îmi striga numele și ma întorc confuză.

Un bărbat, care sigur nu e tatăl meu pentru ca ultima oara când l-am văzut știu ca era alb, alb ca varul.

-Și dumneavoastră sunteți? întreb nedumerită iar acesta se apleacă, luându-mi trolerul din mână.

-Sunt asistentul tatălui dumnevoastră, acesta n-a putut ajunge pentru ca avea o întâlnire la care trebuie sa ajungă.

De când tata lucrează? Când locuiam aici, singurul lucru pe care îl făcea era sa bea pana când leșina. Era susținut financiar de către moștenirea primita de la părinții lui și avea oameni care sa muncească la firma familiei.

-Bine ...? spun confuză și merg după el atunci când acesta iese din aeroport

Se pare ca acesta s-a maturizat, cred ca a învățat ca nu te va tine de foame doar băutură și statul degeaba. Nu știu de ce, dar simt ca asta e doar o imagine de care vrea sa dea dovada.

Ieșim din aeroport, asistentul tatalui meu îmi deschide ușa. Acesta urmând sa se ducă în fata lângă șofer. De ce a exagerat atât de mult ? Puteam sa vin cu un taxi, dar în schimb și-a trimis după mine mașina asta foarte luxoasa și asistentul asta bătrân.

- Puteam sa vin cu un taxi, nu trebuia sa va obosiți, îi explic făcându-mă comodă.

- În niciun caz, sunteți fiica domnului Laurent. Este de datoria noastră sa va ducem acasă în siguranță, îmi vorbește formal și ma strâmb confuză.

O durere ma ia prin surprindere și înghit în sec. Este normal sa ma doară atât de rău, nu? Îmi urăsc corpul, nu-mi pot spăla rușinea de pe mine și asta ma înnebunește.

Încă sunt șocată de ceea ce s-a întâmplat. Bărbatul pe care l-am iubit, bărbatul care am crezut ca m-a scos din întuneric. De fapt, m-a aruncat într-un întuneric și mai înfricoșător. Cei drept, mi-e frică. Caleb este un psihopat.