I Hate The Way I Love You

Capitolul 8

După sărutul magnific pe care l-am avut cu Kahlo în debaraua școlii, nu am mai dat de el pe nicăieri. Toata pauza m-am interesat de Neven, Lorenzo si Arwen, dar am aflat ca si ei au dispărut. Aș fi vrut să-i dau mesaj, sa știu unde este, căci am avut un sentiment străin de îngrijorare. Ca și cum as știi ca el nu se află în siguranță. Sper ca acestea sunt doar niște voci din mintea mea, care ma fac sa ma tem fără vreun motiv.

Intru pe ușă, salutând-o pe doamna Anna, iar aceasta mă intampină veselă cu un zambet pe fata. Imi spune ce paste bune a facut pentru cină si imi face cu ochiul, anunțându-mă si de desertul secret,surpriză pentru mine. Îi mulțumesc pentru efortul ei și plec în camera mea pentru a mă schimba.

Îmi tin ochii pe ecranul telefonului, intrând in camera și icnesc atunci când cineva ma apuca de șolduri și mă așează pe birou. Privesc uimită când vad privirea băiatului căruia voiam sa îi dau mesaj și îl lovesc peste umăr în joaca, văzându-l cum se încordează.

Îi dau tricoul jos și oftez când vad mai multe răni pe trupul băiatului din fața mea. Închid ochii, vrând sa îl cert, dar mă dau jos de pe birou, luând câteva pansamente. Aș vrea să îi strig, să-l intteb de ce a facut toate astea, dar îi văd privirea care țipă după ajutorul meu.

Mă urc înapoi pe birou, punâdundu-mi mâinile pe soldurile lui, pentru a-l trage mai aproape de mine. Îmi așez mâinile pe abdomenul lui, înconjurându-i pansamentul pe rană. Îl vad închizând ochii din cauza durerii și înghit în sec. Aș da orice să îl fac sa nu mai simtă nimic.

Îmi apăs ușor buzele peste ale lui, sarutandu-l apoi pe fiecare rană care îi provoacă durere. Dacă săruturile mele îl fac sa se simtă mai bine, atunci o sa îmi petrec toate ziua făcând asta.

-De ce faci asta, Kahlo? Mă doare inima sa te văd rănit, îi spun, luându-l strâns în brațe.

Acesta își face loc între picioarele mele, și îmi sărută fruntea, luându-mă și el în brate. Aveam nevoie de îmbrățișarea lui caldă. Aveam nevoie sa simt ca este lângă mine, sa simt că știe ca sunt lângă el.

-Nu am de ales, prințesă. Uneori nu ni se dă să alegem ceea ce sa facem, și doar ne este impus, îmi vorbește, simțind oboseala din vocea lui.

Dacă acum o zi îl uram, acum as vrea sa simt eu toată durerea lui. Vreau să-l fac fericit, chiar dacă asta m-ar costa viața, deoarece simt ca el are cea mai mare nevoie. Știam ca ascunde multă durere sub toate tatuajele de tip rău. Însă, niciodată nu m-am gandit că poate fi chiar asa.

Kahlo îmi ridica fata, punându-și mâinile rigide pe obrajii mei. Îl privesc tăcută, iar acesta oftează. Mă face să mă simt ca un copil care tocmai și-a primit acadeaua preferată. Ma face fericită.

-Mă abțin cu greu, Laurent, îmi spune, jucându-se cu nasul lui peste al meu.

Chicotesc, un gând malefic venindu-mi în minte. Îmi așez mâinile pe abdomenul lui, trasând liniile pătrățelelor pe care le are și îl vad înghițind un suspinat. Știu ca îl provoc mult, atunci când fac asemenea joculețele. Însă, nu mă pot abține atunci când îl văd atât de dat peste cap.

-Ești un diavol mic, prințesă. Dacă vrei sa te joci, lasă-mă pe mine sa o fac. Pun pariu ca vei urla de plăcere, măresc ochii la gândul ăsta și îmi iau mâinile rapid. 

Înroșesc necontrolabil atunci când îl aud râzând și mă uit în jos. Acesta îmi sărută parul, jucându-se cu cârlionții mei.

Mă dau jos de pe birou și îl trag după mine, așezându-l în pat. Mă așez împreună cu el, trăgând pătura peste noi.