I Hate The Way I Love You

Prolog

- Primești ceea ce meriți, Althea Laurent, ma apuca de față, o lacrimă căzandu-mi pe obraz.

Îi privesc ochii turbați care o dată îmi inspirau liniște ,lăsând celelalte lacrimi sa cadă.

-Caleb, te rog, îl implor disperată.

- Monștrii nu pot fi niciodată fericiți, draga mea, îmi șoptește la ureche, urmând să-mi rupă tricoul care ma acoperea.

Am țipat după ajutor, dar am rămas fără glas. Tot ce pot face e sa plâng și să-mi aștept soarta. Niciodată nu mi-aș fi imaginat ca pot păți asa ceva. L-am implorat, întrebându-l ce vrea, dar singurul lucru pe care și-l dorește sunt eu.

- Caleb, te rog lasă-mă. Jur ca nu voi spune nimănui, îl implor apucându-l de tricou iar o palma alunecă pe obrazul meu,lăsându-mă jos.

Doare atât de rău tot ce face el, nu-l pot opri. Nu sunt îndeajuns de puternică. N-am crezut ca prima mea noapte singura cu el va fi asa.

- Ești doar o târfă, Laurent. Acceptă-ți soarta, acesta continua, simțind o durere profundă jos.

Glasul mi-a pierit la propriu și plâng. Plâng neputincioasă.

-Caleb, acesta este ultimul cuvânt pe care îl mai pronunț, înainte ca totul sa se întunece.

- Caleb, Caleb, țip puternic ridicându-mă în șezut.

Sunt la mine în cameră? A fost doar un coșmar? Când ma ridic din pat o durere adâncă pe care o simt jos ma face sa ma prăbușesc. Nu a fost niciun coșmar, Caleb Miller tocmai ma violase. Îmi furase inocența.

Mă ridic cu greu, fugind în ajutorul mamei mele.

-Mama, mama, țip, iar ea iese din bucătărie. Mama, Caleb m-a violat. Ajută-mă! o implor căzând în genunchi iar aceasta se uita nervoasă la mine.

Caleb iese din bucătărie și se uita satisfăcut la mine.

-Cum îndrăznești? iar aceasta ma plesnește peste față, căzând jos. L-ai implorat sa se culce cu tine,târfo!

Mă uit uimita la aceasta și ma ridic în picioare, încercând sa o conving ca Caleb minte.

-Nu-l crede, m-a violat. Totul a fost fără voia mea, plâng, amintindu-mi tot ce s-a întâmplat.

Acesta rânjește la mine, iar încă o palma ma lovește puternic peste obraz.

- Îți vei face bagajele, maine pleci la tatăl tău, spune , plecând din fata mea.

Încerc sa ma duc după ea, dar cad în genunchi, durerea fiind prea mare.

- Sa nu dai vina pe mine, Althea. Ești un monstru mai mare ca mine, acesta îmi arunca vorbele în fata și o urmează pe mama.

Plâng, în genunchi ,pe podea și icnesc când durerea ma fulgerează iar. Am nevoie de ajutorul cuiva .