West Golden - star de fotbal. Playboy. Mort pentru mine.
Nimic nu pune ultimul glonț în reputația unei fete ca o casetă sexuală distribuită. Mai ales una care îi are în rolurile principale pe ea și pe fundașul îngâmfat care a vânat-o încă din prima...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
'Pentru siguranța ta, pentru siguranța lui Scar... te implor să renunți la asta, Blue. Te rog.'
Cuvintele lui Hunter mi s-au tot derulat prin cap de când le-a rostit cu ore în urmă. Ele sunt motivul pentru care l-am sunat pe unchiul Dusty în drum spre casă, rugându-l ca el să aibă grijă de Scar în weekendul care vine, în loc de Jules. Pur și simplu pentru că, prin comparație, unchiul Dusty e mult mai capabil s-o protejeze pe Scar dacă se întâmplă ceva.
Dacă cineva vine după ea.
Urăsc că trebuie să-mi fac griji pentru asta, dar să mă plâng nu va schimba lucrurile. Totuși, situația ar putea fi cu siguranță mai gravă, iar asta nu e ceva ce ratez. Scar și cu mine suntem împreună și suntem bine.
Deocamdată, oricum.
În timp ce un râs puternic din sufragerie plutește în dormitorul meu, zâmbesc puțin, recunoscătoare că Scar n-are nicio idee cât de rele sunt lucrurile cu adevărat. Merită să fie doar o copilă, nu să fie preocupată de toate celelalte porcării care ne bântuie familia ca niște fantome.
"Nu!" Shane țipă când Scar îl învinge într-o altă rundă de orice joacă ei, pe un sistem de jocuri pe care nici nu puteam visa să i-l cumpăr.
Primul meu gând când a intrat pe ușă cărând acea cutie uriașă a fost că Ricky i-a strecurat niște bani, înainte ca mătușa Carla să-i ducă pe ea și pe Shane la mall. N-ar fi prima dată când face așa ceva. Cu toate acestea, am înțeles repede c-am presupus greșit. Cel care a adus acel zâmbet imens pe chipul surorii mele a fost ultima persoană la care mă așteptam.
West.
Aproape că i-am spus că nu-l poate păstra. Nu pentru că l-a primit de la el, ci pentru că nu vreau să se obișnuiască ca oamenii să-i ofere lucruri atât de liber. În mare parte, pentru că știu că nu sunt mulți care fac asta atât de 'liber' pe cât pretind, dar am decis să nu i-l confisc. A îndurat niște rahaturi destul de urâte. Un cadou n-o va face o răsfățată.
Așezându-mă pe marginea patului, având nevoie de o pauză de la împachetare pentru călătoria cu autobuzul până la meciul de mâine, mă uit spre telefon. În ciuda faptului c-a trecut aproape o săptămână de când West și-a lăsat numărul, n-am sunat. Poate din cauza mândriei? Poate pentru că știu că un apel telefonic ar construi și mai mult puntea dintre noi? Una pe care mă oscilez între a fi gata s-o repar și, de asemenea, a fi puțin nesigură.
Deși, sunt sigură că sărutul de luni ne-a spus amândurora tot ce trebuie să știm.
Îmi dau seama că, probabil, mă gândesc prea mult la toate astea, așa că mă opresc din a fi nehotărâtă și iau telefonul.
Sună doar de două ori, ceea ce e neașteptat.
"Taci dracu din gură." Șoptește mai întâi, luându-mă pe nepregătite înainte ca un "Alo?" să-mi atingă urechile.
