West Golden - star de fotbal. Playboy. Mort pentru mine.
Nimic nu pune ultimul glonț în reputația unei fete ca o casetă sexuală distribuită. Mai ales una care îi are în rolurile principale pe ea și pe fundașul îngâmfat care a vânat-o încă din prima...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aparent, arătasem atât de stresată după discuția noastră, încât Ricky crezuse că am nevoie de câteva ore singură. Să mă relaxez, presupun.
Ăsta e motivul pentru care Scar stă în prezent la Ruiz pentru puțin timp, dându-mi șansa de a-mi limpezi capul.
Mă simt super vinovată că e plecată din nou, mai ales având în vedere că Ricky a luat-o pe Scar de la școală când l-a luat și pe Shane, dar știu că nu-l deranjează nici măcar puțin. Acest sentiment de a fi o povară e doar o reflectare asupra mea. Nu asupra lui Ricky. Nu asupra familiei sale.
Stau pe alee de câteva minute, holbându-mă la ușa mea de la intrare, groaza îngreunându-mi inima. Lucrurile se simt atât de grele. Chiar mai grele decât în urmă cu câteva luni de zile când mama a plecat. Singura mea consolare este că, probabil, Scar se distrează, fără să se gândească la ceva.
Gem și ies din mașină, în stratul proaspăt de zăpadă care a căzut. Nu mai mult de câteva secunde mai târziu, se vede mișcare în periferica mea. Mă întorc și observ un SUV întunecat și strălucitor care se târăște la început, dar apoi se oprește lângă marginea aleii.
Conversația cu Ricky mă pune în alertă, simțindu-mă mai paranoică decât de obicei, dar încerc să îndepărtez sentimentul care se află în adâncul intestinului meu. E cel care-mi spune că ceva nu e în regulă, care-mi spune să fug, deși nu există niciun indiciu clar de pericol.
Relaxează-te, Blue. Nu toată lumea vrea să te prindă.
Oprindu-mă la portbagaj, îmi iau geanta de la antrenament și rucsacul, dar înainte de a putea măcar să-l închid...
"Un cuvânt, doamnă Riley?"
Mă întorc și constat că șoferul SUV-ului a coborât geamul de pe partea pasagerului pentru a-mi vorbi. E tânăr, poartă o barbă aurie și un cap chel, dar ochii îi sunt ascunși în spatele ochelarilor de soare întunecați și tot felul de alarme mi se declanșează în cap.
Inima îmi bate repede și nici nu mă gândesc să răspund când mă strigă a doua oară. În schimb, îmi strecor ambele genți înapoi în portbagaj și îl închid, hotărând c-aș prefera să am mâinile goale dacă ar trebui să fug. Mergând rapid spre casă, bâjbâi după chei. Habar n-am cine e acest tip sau de ce-mi știe numele, dar știu că trebuie să intru și să sun la 9-1-1.
"Dacă vrei ce e mai bun pentru Scarlett, vei asculta ce are el de spus." Strigă vocea din nou.
Voi vrea să aud ce are el de spus.
Ca și cum, bărbatul care îmi vorbește mie vorbește pentru altcineva.
Mă întorc doar pentru că acest străin mi-a menționat sora pe nume.
"Nu vin acolo." Strig înapoi, aruncând o privire în jur să văd cine ar putea fi martor la asta. Desigur, când am nevoie de cineva în apropiere, nu e nimeni.
