Capitolul 31

200 22 0
                                    

Am lăsat-o să scape pentru a se curăța, și se ține de cuvânt, întorcându-se înapoi în doar zece minute

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am lăsat-o să scape pentru a se curăța, și se ține de cuvânt, întorcându-se înapoi în doar zece minute. Dispar în baie să fac la fel, dar îmi ia jumătate din timp.

Suntem din nou goi în pat și se apleacă spre mine, apăsându-și spatele pe pieptul meu. Respiră adânc când îi împing fără rost o parte din păr după ureche. Există ceva în a o atinge așa ce mă face să vreau să adorm, dar sunt hotărât să nu las momentul să se termine atât de repede. Nu când tocmai am convins-o că am putea face asta să funcționeze.

"Nu mi-am dorit niciodată nimic, sau pe cineva, mai mult decât te doresc pe tine." Recunosc, fiindu-mi destul de greu să cred că tocmai am spus asta cu voce tare, dar... iată-mă.

Se uită peste umăr, ucigându-mă cu zâmbetul pe care îl arată.

În loc să răspundă cu cuvinte, se întoarce în brațele mele spre mine. Ne sărutăm din nou și e mai dulce decât cele alimentate de poftă care au venit înainte. Apoi, în cele din urmă se retrage și nu-mi pot lua ochii de la ea.

"Aproape că m-a înnebunit să te privesc cu alți tipi în seara asta."

Sprânceana i se înclină. "Ce tipi?"

Desigur, nu i-a observat că încercau să se împingă spre ea în timp ce dansa. Cam așa cum Dane m-a acuzat că n-o pot vedea decât pe ea.

"Nu contează." E tot ce spun, știind cu adevărat că nu contează. Totuși, acum mă gândesc la cuvintele fratelui meu.

Ei bine, acel cuvânt pe care l-a folosit, în special.

Relaţie.

Acel lucru care ar trebui să fie construit pe încredere. Onestitate.

"Trebuie să-ți spun ceva."

De îndată ce acea afirmație îmi iese din gură, Sud se încordează.

"Bine." Sună sceptică, așa că nu prelungesc explicația.

"M-am întâlnit cu Ricky luni." Recunosc.

"Cum? De ce?" Întreabă, părând doar curioasă. Nu supărată.

"Pentru că trebuia să mă asigur că ești în siguranță." Spun grav, nedorind să-și facă griji, dar la naiba... poate că ar trebui să fim cu toții puțin îngrijorați. "Am avut întrebări la care credeam că doar el are răspunsurile."

"Și?" Întreabă. "Ți-a spus ceva?"

Un oftat frustrat mă părăsește. "Nu chiar. Doar că unchiul lui și tatăl meu au o legătură. Și că, înainte ca fratele tău să fie închis, a participat la multe dintre întâlnirile lor."

Aștept după ce îi spun acea parte, știind că familia e un punct slab pentru ea.

"Eu... nu știam asta." Vocea îi e tăcută și nu ratez că — indiferent dacă îmi place fundul lui sau nu — îl are pe Ricky pus pe un fel de soi de piedestal. Cel puțin în ceea ce privește onestitatea.

În ciuda mea, decid să-i curăț numele, dar numai pentru că ea are nevoie de asta. În niciun caz n-o fac pentru el.

"Te-a lăsat pe din afară doar pentru că n-a vrut să-ți faci griji." Clarific, urându-mă puțin.

"Presupun că pot înțelege asta." E răspunsul ei gânditor.

"Să vorbesc cu el a confirmat că tatăl meu e cel puțin la fel de murdar pe cât credeam noi."

Ceea ce nu spun e că m-am gândit la ce-ar însemna asta. Mai ales pentru familia mea. Dacă e înfipt atât de adânc în rahatul ăsta dubios pe cât începe să pară, unde se termină? Pun la îndoială legitimitatea afacerii lui, felul în care o va afecta totul pe mama. La naiba, din câte știu eu, e deja la curent cu toate astea, chiar și implicată.

Nu știu ce să cred.

Nu știu în cine să mă încred.

O mână moale aterizează ușor pe obrazul meu exact când încep s-o iau razna în tăcere. Privirea mi se ridică, întâlnind-o pe a ei în lumina slabă care se filtrează din exterior.

"Suntem în asta împreună acum." Îmi amintește. "Atâta timp cât nu uităm și facem tot ce putem pentru a ne proteja unul pe celălalt, suntem în regulă."

Asta n-ar trebui să fie suficient pentru a mă liniști, dar e. Îi trag mâna de pe față și o sărut înainte de a o pune pe inima mea.

Relaţie.

Urmează din nou cuvântul ăla blestemat. De când l-a spus Dane, m-a bântuit, făcându-mă să-mi imaginez lucruri cu ea pentru care ar putea fi prea devreme să le imaginez. Mă întreb dacă ar trebui să văd măcar unde îi stă mintea.

La dracu cu asta.

"Dane a spus ceva interesant în seara asta. Ne-a adus în discuție pe tine și pe mine, întrebându-mă dacă suntem neoficiali sau... dacă revendicăm titluri și rahat."

În ceea ce privește tranzițiile netede, asta a fost una dură și accidentată ca naiba.

"Adică titlurile de iubit/iubită?" Întreabă Sud, făcându-mă să mă strâmb auzind-o numindu-le așa.

"Ei bine, da, dar poate ceva mai puțin ca la grădiniță decât atât."

"Știi ce vreau să spun." Mă atacă, plesnindu-mă jucăuș peste braț.

O plesnesc înapoi, dar pe fund, ceea ce o face din nou să râdă.

"Deci, vrea să știe dacă suntem... împreună? Felul ăsta de titlu?" Întreabă.

Respirând adânc, încuviințez. "Da. Împreună."

Tace din nou și nu sunt sigur cum să citesc tăcerea. După câteva secunde, scoate un râs nervos.

"Wow." Spune. "Ei chiar sunt doctorul Phil în rahatul ăsta, nu-i așa?"

"Ți-am spus."

E gânditoare încă un moment și mă întreb dacă ar fi trebuit să spun mai puține? Sau... să spun mai multe?

Sunt brusc convins că tocmai am încălcat regula 'ia lucrurile încet' pe care frații mei și Joss au pus-o în aplicare.

La ce naiba te gândeai?

Tocmai i-ai câștigat iertarea. Acum vrei ca ea să ți se dedice? Omule... ditamai eșecul.

Deschid gura ca să spun c-am vrut doar s-o pun la probă, nu s-o bag într-un colț, dar nu scot cuvintele.

Pentru că buzele ei sunt pe ale mele, mișcându-se încet. Ambele mele mâini îi găsesc trupul sub cuverturi și se apropie cât mai mult posibil înainte de a pune capăt sărutului.

"N-am prea multă încredere în relații. Dă vina pe exemplul de rahat al părinților mei." Explică. "Dar... am încredere în tine."

Asta fost neașteptat. Și nou.

Nu sunt sigur că cineva a avut vreodată încredere în mine înainte. Nu în afara terenului de fotbal. Nu în capacitatea mea de a nu strica ceva.

Dar ea o face.

"Dacă îmi ceri să fiu cu tine, răspunsul este da." Spune în cele din urmă. "În plus, cred că amândoi știm c-am fost a ta cu mult înainte de seara asta."

Zâmbind, o sărut din nou. "Bineînțeles c-ai fost." Mârâi pe gura ei, scoțând un râs din ea.

A fost nevoie de o mulțime de convingeri, de mult adevăr dezvăluit și de mine scoțându-mi capul din fund, dar a meritat. Pentru c-am făcut-o.

În sfârșit am primit fata.

Niciodată Fata Lui (Regii Cypress Prep #2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum