Zambila

99 20 1
                                    

Zâmbesc să uit de spaime și dureri
Și mă gândesc să vină ploaia.
Afară-i noapte, mii de mângâieri
Îmi întețesc văpaia.
Și briza vrea c-o mângâiere
Să-mi cucerească firea
Și ploaia vrea, cu stropi de cer,
Să-mi tulbure uimirea.
Trupu-mi, ce e marginea minții,
Sedus de un miros,
Se lasă-ucis de a finții
Plimbare până-n jos.

Vântul rece îmi scuipă mâna.
Miros zambila de departe.
Privesc puerilă la luna
Întreagă și pe jumătate...

DEDICATA LUI: @LaijkMia ♡♡♡

Incursiune în propria ființăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum