Am făcut o greșeală colosala.Lam enervat si jicnit pe singurul om cu care nu ar trebui sa am vreodată dea face cu el .Nimeni nu ar trebui să-l enerveze pe Christian Russo.Si totuși fără să-mi dau seama l-am provocat .
Mă prins într-o capcană...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cred ca m-am indragostit
Intru în biroului tatălui ticălosului cu bărbia sus si pieptul în fața , pregătită de orice avea să-mi spună acest marlan incorigibil.Il găsesc pe Giovanni stand cu spatele la biroul sau,privind pe geam priveliștea uimitoare a orașului și band dintr-un pahar whisky,care-l ține leger în mana.
Fac un pas și mă opresc când sunt la cel puțin doi metri departare de biroul sau,așa cum îmi ordonase Christian să stau.De fapt el era hotărât să mă închidă undeva și să scap de această conversație ce va deveni dezastruoasă,însă nu primim cu toți ceace ne dorim.
De exemplu acum voiam să fiu îmbrăcată într-un costum de balet și dansând la Garnier,la faimoasa opera de balet din Paris așa cum îmi promisese Christian.Dar nu,eu trebuie să port o conversație cu un bărbat înfricoșător și să-mi petrec ultimele zile stand într-o casa plină de mafioți din cauza altor mafioți .
Genial!
—Carla Petrova,spune rece Giovanni fara sa se întoarcă.Stii, tatal tau imi da bătăi de cap de mulți ani.
Ridic surprinsă de afirmația pe care o spusese,fâstâcindu-mă de pe un picior pe altul.Tata se cunoaște cu familia Russo?Ce proasta sunt.Evident ca se cunosc altfel nu ar fi țipat la mine ca e un tip periculos.
Dar ,totuși,ce treaba are el cu Giovanni Russo?
—Nu înțeleg,spun în șoaptă.
Giovanni se întoarce și lovește violent paharul de birou,făcându-mă să tresar.Mai fac un pas în spate,fiindu-mi puțină teamă de bărbatul din fața mea.
—Normal ca nu înțelegi!Ce ar putea deduce capul ăla sec al tau,țipă cuvintele.
—Taticul tau dulce își bagă nasul peste tot,toată marfa ce ar fi trebuit să ajungă de la New York nici nu apuca să treacă granița ca hop top și taicatu.
Marfa,repet cuvânt în minte.Droguri,probabil camioane pline de prafuri toxice.Dar ce leguta are tata?Ce ar putea face deținătorul unei firme de modă cu camioane de droguri?Doar daca...Nu,nu ar face asta.
Da,Carla,cum nici directorul general al unei companii nu te-a răpit și nu ți-a omorât amicul.
—Tata nu-i mafiot,spun sigură pe mine,luându-mi puțin curaj.
—Așa au spus și copii mei când erau mici,ridică din umeri.Aparentele pot fi înșelătoare.
Îmi ridic brațele pentru a lua o poziție mai impunătoare chiar dacă fata și înălțimea nu mă avantajeze.O înțepătură în braț mă face să scrântesc din dinți și să las mana jos.Afurisita aia de rana.
—Unde vreți să ajungeți ,domnule Russo?
Giovanni ocolește biroul și se apropie de mine incet,ca un prădător ce-și pândește prada.Fac un pas în spate până ce spatele mi-se lovește de rafturi,și o altă durere ascuțită îmi traversează brațul.Giovanni se oprește la mai puțin de un metru distanță de mine.
