Am făcut o greșeală colosala.Lam enervat si jicnit pe singurul om cu care nu ar trebui sa am vreodată dea face cu el .Nimeni nu ar trebui să-l enerveze pe Christian Russo.Si totuși fără să-mi dau seama l-am provocat .
Mă prins într-o capcană...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Sunt logodită cu cel mai rau barbat pe care l-am cunoscut vreodată"
Inima îmi bătea nebunește de parcă in orice moment avea să-mi sara din piept si sa fuga de una singura de pericolul ce-l lasasem in benzinărie.In minte nu-mi sună nimic altceva decat cuvântul fuga dar tălpile mele goale sunt împotriva.
Mă așez pe rădăcinile inchise la culoare ,ieșite din pământ ale unui copac si respir adanc, încercând să-mi potolesc respirațiile ne controlate . Pământul ud imi accentuează durerea ascuțită simțită în tălpi in urma alergături mele nebunești.
Ma fac ghem, ducând genunchii la piept si brațele încrucișate peste aceștia, pentru a scăpa de adierea rece ce-mi împușcă pielea dezgolită din plin.Imi lipsesc fruntea de brațe, ascunzându-mi fața.
Imi venea sa plâng.Sa las lacrimile amare să-mi pateze obraji ca un semn al prostiei mele.Dar nu voi plange.Nu până nu voi scăpa de acest calvar si ma voi întoarce la versisoara mea sau înapoi la închisoarea pe care părinți mei o numesc casa.
Aud sunetele îndepărtate si mă ridic fulgerător de repere in picioare , lipindu-mi spatele de trunchiul gros al copacului din spatele meu.Cu inima cat purice , simțind bătălie ei neregulate in urechi ,privesc in spate.Acolo unde in întunericul nopții sta trei trupuri rigide .
Privesc in fața, gândind ca in orice moment s-ar puteam întoarce si să-mi găsească ascunzătoarea.Imi mușc buza, gândind in ultimul moment o soluție pe atât salvatoare dar pe atât si o tâmpenie.
O i-au la din nou la fugă, strângând din dinți când tălpile grav rănite imi trimite o durere prin tot corpul. Ocolesc copacii, mergând tot mai adânc prin pădurea întunecată si separând ca aveam sa găsesc ieșirea din ea si de ce nu si o persoana care sa ma ajute.
—Carla ! îmi striga o voce groasă numele.
Ma opresc și-mi întorc capul, văzând costumul scump al lui Christian Russo și fața sa rigidă. Chiar si de la distanta de câțiva metri între noi , pot observa privirea plină de răutate destinată mie.
Înghit in sec și-mi contui drumul, alergând cat ma țin picioarele simțind cum e pe urmele mele si intrebandu-ma unde au dispărut cei doi oameni ai lui care ma rapise din casa verișoarei mele.
In fața apare un bărbat înalt,cel ce ma carase până la mașină, întinde mâinile încercând sa ma apuce dar mă trag in spate.Ghinion facea sa ma împiedic si sa cad in fund pe pământul rece.
—Mai aveam un pic si credeam ca te-am pierdut, spune rece , făcând pași calculați spre mine.
Dau sa ma ridic in picioare , înaite ca tipul sa ma ia cu forța de pe pământul ud dar un glonț trece chiar prin fața mea oprindu-mi orice mișcare și-mi taie respirația.
