Am făcut o greșeală colosala.Lam enervat si jicnit pe singurul om cu care nu ar trebui sa am vreodată dea face cu el .Nimeni nu ar trebui să-l enerveze pe Christian Russo.Si totuși fără să-mi dau seama l-am provocat .
Mă prins într-o capcană...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu o supărati pe Carla Petrova
—N-ar trebui sa o lasi singură,spune Sebastian uitându-se la ușa închisă a dormitorului meu.
Îmi dau ochii peste cap și-l trag după mine pe scări până ce ajungem în sufragerie.Merg la barul ce desparte livingul de bucătar și-mi torn în pahar trei degete de whisky cat timp Sebastian rămâne în picioare în mijlocire camerei.
—Ce ai de te holbezi așa ?îl întreb,luând o înghițitură din alcool.Zi odată ce-ai de zis.
—Prefer să o fac mai târziu sau mâine,de preferabil după ce petreci mai mult timp cu Carla.
Dau paharul peste cap și-l trântesc de blatul de lemn al barului.Imi încrucișez brațele peste piept și stau sprijinit de bar așteptând sa continue.Dar rămâne ca statuia în picioare,probabil așteptând să mă întorc la etaj la bruneta goală dintre cearceafurile mele.
—Zi naibi ce ai de zis,ridic tonul.
—O rănești asta dacă nu ai rănit-o deja,e singurul lucru pe care mi-l spune Sebastian,întorcându-se pentru a pleca.
Fac pași mari spre el ,nervi clocotind deja în mine.Nu aveam să-i dau explicații lui sau să accept să primesc sfaturi de la el despre cum să mă comport cu logodnica mea .Probail a adormit imediat ce am ieșit pe ușă.
Îl apuc de gluga hanuracului pe care îl poartă oprindu-l din mers.Nu am părăsit-o degeaba pe Carla doar pentru a-mi spune tâmpitul asta despre acel Alejandro .Daca într-adevăr a ieșit de la închisoare cu mult înainte de termen ar trebui să-și faca griji pentru amicul sau e spaniol și iubita lui vorbăreață .
—Îl am deja pe tata pe cap care a încercat să-i facă felul Carlei crezi ca îl vreau și pe asta ?îl întreb nervos.
Sebastian îmi împinge mâna și se eliberează din strânsoarea mea .Se întoarce cu fața spre mine și mă privește cu dispreț.
—Nu,dar trebui să-ți pese de logodnica ta pe care ai părăsit-o ca pe o cârpă după ce i-ai tras-o.
—Poate nu plecam dacă nu veneai fuga la mine ca prieteni tai sunt iar urmăriți de criminali,strig la el.
—De unde dracu să știu ca erați ocupați?!
Îmi desprind buzele pregătit să mai tip un pic la el când aud niște tălpi goale coborând în grabă scările.Imi întorc capul ca și electrocutat și o privesc pe brunetă cum trece pe lângă noi îmbrăcată doar într-un tricou de al meu și cu părul lung și si ciufulit acoperindu-i chipul.
Sebastian pufnește când îmi observă fața surprinsă ca a trecut pe lângă mine fără să mă privească sau să scape de curiozitatea cei aleargă mereu prin corp și să pună întrebări.
