Am făcut o greșeală colosala.Lam enervat si jicnit pe singurul om cu care nu ar trebui sa am vreodată dea face cu el .Nimeni nu ar trebui să-l enerveze pe Christian Russo.Si totuși fără să-mi dau seama l-am provocat .
Mă prins într-o capcană...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"S-o credeți voi sa nu voi evada până la anu"
Ma aplec si iau inelul de logodna de le podea care mi-a măcinat creierul timp de două ore pentru a găsi o varianta de a scăpa de el fara ca Christian sa se enerveze si sa mi-l sudeze de deget .
Fac pași nervosi spre baie , cu inelul strâns in pumnul meu mic.Deschid geamul dreptunghiular si înainte sa ma gândesc de două ori la următoarele consecințe , îl arunc .
Nu eram păpușă nimănui.Nici a părinților mei si in niciun caz a unui miliardar care crede ca dacă e chipeș are tot dreptul sa ma răpească si să-mi pună un amarat de inel pe deget.
Am fost descurcăreață de mica.Am reușit mereu sa mă furișez din casa părinților mei,sau să-mi recuperez telefonul când aceștia il ascundea într-un seif.
O sa scap de aici.Voi lupta pentru libertatea mea chiar dacă la final voi ajunge sa mă arunc de la etajul douăzeci pentru ca nu găsisem o cale de evadare.
Ies din baie, pregătită sa fac haos in tot dormitorul si sa sparg tot ce-mi sare in ochii.Ma opresc ,insa,in tocul ușii privind încruntată femeia scundă din celălalt capăt al camerei.
Pare trecută de vârstă de patruzeci de ani iar prin parul brunet prins lejer într-un coc la spate se poate zari câteva fire albe.E îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de trening si un tricou ,peste ele stând un șorț alb simplu.
E puțin mai scundă de cât mine si-n privirea sa pot vedea parerea de rau atunci când se uită in ochii mei - chiar si de la distanta relativ mare .
-Ma scuzați ca va deranjez,dar domnul Russo dorește sa veniți si sa luați prânzul cu el, spune femeia.
Imi încrucișez brațele peste piept si ma sprijin de tocul usi închise la culoare .
-Spune-i nesuferitului de sef al tau ca mai bine mor de foame de cat sa stau cu el la masa, spun serioasa.
Femeia ridică din sprâncene mirată dar nu părăsește camera , alegând sa stea in aceași loc .
-Domnisoara Russo ...
Mă strâmb , simțind ca ma inec când ii aud numele de familie a răpitorului meu ieșind printre buzele menajerei când îmi vorbește.
-Petrova,asta e numele meu de familie.In niciun caz Russo,ii spun rece , plecând departe de baie si așezându-ma pe pat.
-Domnul Russo o sa fie nervos ca nu veniți să luați prânzul cu el , insistă femeia.
-Cum te numești?o întreb politicos
Se încruntă dar apoi spune fara pic de osteneală:
-Miranda Williams , domnișoară.
-Incantata ,Carla Petrova,ii spun vesela.Acum ,fii atentă la mine , doamnă Williams .Poate Christian Russo sa ma lege de pat si sa-mi dea mancare cu lingurița cate zile voi avea dar eu nu voi părăsi camera asta doar pentru ca ii e urât sa stea singur la masă.
