Suflete pereche

Capitolul 1

Chloe Palama

     — Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască! La mulți ani!

— E de ajuns! zice prietena mea, suflând în lumânări și fiind sigură că nu și-a pus nicio dorință, mă strâmb.

— Pe bune? Daniela, nu înțeleg de ce faci așa mereu! spun exasperată.

— Nu-mi suport data de naștere pentru că este și ziua fratelui meu, zice tristă.

— Ce nașpa este că te-ai născut fix când s-a născut el, măcar de erați gemeni.

— Eu sunt aia care primește urări atunci când își aduce lumea aminte că e și ziua mea, în rest, doar el!

— Nu mi-ai făcut niciodată cunoștință, mă întreb dacă e sexy, spun râzând.

— Este, învârte femeile ca un mixer.

— Cred că s-ar înțelege bine cu frații mei, zic ironică și mă ridic de pe pat. Trebuie să plec, am primit alt anunț că se caută o dădacă.

   Fug pe scări și mă bag direct în mașină, am luat permisul zilele trecute și acum folosesc mașina și până la magazinul din colț.
   Lia îmi trimite mesaje cu oportunități și le analizez pe toate. Dintre toate dosarele, unul îmi sare în ochi.
   Două fetițe mici și drăguțe ce sunt crescute de tatăl lor, trist. Am avut norocul că mama s-a implicat extrem de mult și nu a fost nevoie să-i cer sfaturi tatălui meu.
   Ultima dată când i-am cerut un sfat, a zis că nu e nevoie să mă angajez, că suntem bogați.
   Nu vreau să trăiesc de pe urma lor, vreau să am banul meu! Într-adevăr, asta până o să am primul copil și dorința de a petrece timp cu el o să stingă dorința de a munci.
   Fug la firmă și încep să-mi pregătesc documentele mele, vreau să fie sigur că nu sufăr de vreo boală sau ceva.
   Ce mă distruge deja este gândul că o să mă refuze, ori o să se transforme în cel mai bun om când o să-mi afle numele de familie.
   Marele nume Palama nu-mi da voie nici să respir ca un om normal, dar să mă și angajez. Deja devine o povară pentru mine să fiu bogată!
   Pasiunea de a avea grijă de copilași și de a munci este stricată imediat ce rostesc "Palama".
   Ieri seară am plecat extrem de nervoasă de la o casă, femeia era o acritură și s-a schimbat instant.
   Alții vorbesc frumos, alți mă refuză, alții doresc să mărească salariul. Nu vreau toate astea! Vreau un job liniștit și fără falsități.
   Opresc în fața uriașii vile și clipesc ușor, aproape că nu se diferențiază deloc de conacul unde am crescut.
   Apăs soneria și îmi frec mâinile agitată, rugându-mă să meargă totul bine și să reușesc și eu să fac ceva cu viața mea.
   Bărbatul din fața mea este bătrân și pare plictisit de viață, se dă din ușă și mă invită în casă.
   Pășesc nerăbdătoare primele trepte ce dau spre un living imens și luminos, pe pereți erau multe tablouri cu instrumente muzicale și un pian lângă geamul uriaș.

— Bună, o voce puternică de bărbat mă face să tresar și mă întorc spre umbra din colțul camerei.

— Bună ziua, am venit pentru anunț, mai este disponibil? întreb timidă.

— Cum te numești? Câți ani ai și crezi că poți face față? pufnesc într-un râs scurt și revin imediat la normal.

— Numele meu este Chloe Palama, am douăzeci și cinci de ani și consider că nu există nimic ce să-mi stea în cale.

— Palama? Ai vreo legătură cu familia Palama? îmi dreg glasul și zâmbesc.

— Cu ăia? Desigur că nu, doar coincidență de nume, zic rapid și sper să mă creadă.

— Perfect, ești angajată! Totuși, e ciudat, nu au și ei o fată cu numele tău?

— Părinți mei sunt... fani? acesta mă privește și îmi dau seama că deja nu am nicio șansă.