Suflete pereche

Capitolul 10

Ayan Domani

     Acum totul se așează în capul meu exact cum trebuie. Fiecare chestie se leagă și reacția mea trebuia să fie una clară. Să mă duc, să fac scandal și să o dau afară.
   Chloe a mea este Chloe Palama, nu cu accente, nu cu asemănări. Ea este fiica cea mare a lui Lorenzo și Melissa.
   De aia se panica când auzea ceva despre familia ei sau despre ea. Bătrâna plătită, Blaze care nu avea nici o chimie, nu era gelos că stă în casă cu un bărbat necunoscut.
   Și toți știau asta, Dan, Gray, Katia, Daniela, toată lumea m-a lucrat pe la spate și nu mi-am dat seama.
   Am văzut-o dezbrăcată și îi știu toate alunițele și petele de pe corp, fiecare cicatrice abia vizibilă. Ies din mașină și mă așez pe banca din parc, simțindu-mă ca cel mai mare prost.
   Cabana aia este a lui Marie Collins Palama, faza cu magazinul din ziua aia. Alimentele alea erau pentru noi, nu pentru o familie nevoiașă.
   Dar ce mă doare cel mai tare este faptul că în seara când ne-am culcat prima dată, a fost pentru a mă scoate de acolo, nu pentru că voia.
   Știu ce am să-i zic, n-am să o dau afară, însă am să mă joc cum vreau eu cu ea până când o să cedeze. Cine știe, poate își plătește clauza și pleacă, domnișoara Palama.
   Plec direct spre poliție și le las pe fete să plece, nu am destulă energie să mă răzbun și pe ele. Îi dau mesaj vechiului meu amic, un mare om de succes.
   Se pare că l-am convins să rupă contractul cu Katia, pe Gray l-am blocat peste tot. Oricum, destinul a lucrat pentru mine și a făcut-o direct să vrea căsătorie pe Monique.
   Le dau mesaj părinților mei și îi anunț că pot lua fetele în seara asta. Pentru Daniela este mai greu să caut ceva, până la urmă, și-a ascuns prietena, dar eu sunt fratele ei.
   Ajung acasă și Dan mă salută, îi fac semn să vină după mine. Sunt distrus și așa am să rămân, m-am îndrăgostit și mi s-a demonstrat că pot să stau liniștit, însă norocul meu în dragoste este egal cu zero.

— Domnule, sunteți bine?

— Știai, nu-i așa? nu-i ia mult să realizeze și dă afirmativ din cap. De când?

— Prima zi...

— Dan, am avut încredere în tine cum n-am avut în nimeni. Nu am să te dau afară, așa cum ești, am neovie de tine.

— Îmi pare rău, domnule!

— Oare? Dacă nu aflam, îmi ziceai? acesta lasă capul în jos și părăsește biroul.

   Trebuie să pregătesc ceva pentru Chloe, am nevoie să o fac pe ea să-mi recunoască tot. Pe cine mint, m-a învârtit cum a vrut ea, nu o să-mi zică nimic.
   Detectivul pe care l-am angajat se pare că mi-a dat aceleași informații pe care le-am descoperit de unul singur.
   Am aruncat cu niște banii degeaba, am aflat singur tot ce era de știut. Scot caietul din sertar și furia din mine voia să se așterne pe foaie.
   "Chipul cald și voce blândă, pe dinăuntru doar o stâncă. Ai făcut ce-ai vrut din mine, fără tine eram mai bine. Tu mi-ai dat multe speranțe, n-am văzut că sunt doar false. Văzusem lumina de la capătul întunericul, dar de fapt era capătul infernului. Chipul cald și voce blândă, pentru mine ai fost muză!"
   Mă doare, nu știu cum să reacționez când am să o văd. Îmi este frică de mine pentru ce aș putea să-i fac...
   "Nu credeam că dintre toți, tu mi-ai pune bețe-n roți. Te ascultam ca o piesă bună, însă tu aveai efecte în gură."
   Tai rândul ăsta și mi se pare că o duc într-o zonă prea siropoasă, poate ar trebui să las cu adevărat nervii să dicteze.
   "Te prefaci că ești femeie, te-ai crezut prea sus, nu crezi? Ești doar o fetiță proastă, alintată de ai tăi. Jocurile tale astăzi, au căzut pe solul tare. Te-aș iubi, dar nu se poate, pentru că..."
   Ușa trântită mă oprește și ies din birou, tocurile mă anunță că a venit. Este aici în casă și este doar cu mine.
   O aștept în vârful scărilor și-mi zâmbește în timp ce le urcă. Chipul ăla frumos și mincinos mă rănește cu fiecare apropiere. Își arcuiește o sprânceană și așteaptă să vorbesc, însă cuvintele mi s-au blocat în gât.