Suflete pereche

Capitolul 2

Ayan Domani

     Comand o pizza cu mult cașcaval și un suc cu gheață și aștept să-mi apară prietenul. Copila ce mă servește nu cred că are mai mult de douăzeci de ani, dar mă privește de parcă mă vede dezbrăcat.
   Ignor privirile și măcar pot să mă simt în siguranță aici. E un fel de cafenea a persoanelor cunoscute și nu oricine poate intra.
   Șatenul se așează plictisit și mă privește zâmbind, dă noroc cu mine și ia o felie de pizza.
   Se strâmbă pentru că are ardei gras, mie îmi place, dă un gust unic.

— Iac, cum poți să mănânci așa ceva?

— Cu gura, îi fac din ochi și acesta pufăie.

— Ți-ai găsit dădacă? mă întreabă și dau din umeri.

— Da, o tipă mișto cu nume mișto, zic râzând. Palama.

— Palama? E Monique? face ochii mari și râd.

— Mai ușor omule, nu e rudă cu ăia. Accentul se pune pe pa și nu pe ma.

— Îmi este așa dor de ea, o zice gânditor și eu încă nu realizez cum de s-a îndrăgostit pe bune.

— Du-te și vorbește cu ea, rezolvă tot și gata, bat din palme, acesta dă ochii peste cap.

— Sigur, apoi Damian mi-ar tunde capul de pe umeri!

— Într-o zi, trebuie să fac cumva să-l cunosc și eu, am auzit ceva despre familia aia și mi se pare mișto, o spun cu sinceritate.

— Mai ales Monique...

   După o încercare eșuată de a-l face să nu mai vorbească despre Monique Palama, simt că vreau să plec.
   Din toată familia aia, singura pe care o știu, este Monique. Am ieșit în oraș când ea și Gray erau în relația aia ascunsă.
   Recunosc că e frumoasă tare, dar din nefericire, amândoi au dat-o în bară. El a înșelat-o prostește din urma pentru Damian.
   Ea a suferit și apoi s-au împăcat, să nu mai zic și de faptul că și-a pierdut virginitatea cu dușmanul fratelui său.
   A fost cea mai nebună perioadă a lui Gray, ei am fost singurul sprijin și cel care i-a spus că ar trebui să renunțe.
   Să fim serioși, nu vor putea fi împreună niciodată! Îmi comand o cafea tare și ignor prăvălăgeala lui neinteresantă.
   O vrei, te duci după ea! Ce e așa greu? Nu o vrei, las-o să plece! Dau ochii peste cap și nu bag în seamă mâna copilei ce-mi mângâie umărul drept.
   Copilele astea sunt atât de enervante, văd un tip cunoscut și imediat vor să-l tragă în pat. Ridic capul din telefon și zâmbesc către persoana ce intră în cafenea.
   Se apropie de noi pășind apăsat și îmi îndrept spatele, se pune lângă mine pe scaun și pentru a opri privirile copilei, sărut femeia roșcată.

— Mi-ai dus lipsa? îi dau o șuviță după ureche și zâmbesc.

— Katia, se poate să nu-ți duc lipsa? aceasta se fâstâcește și lasă capul pe umărul meu.

— Iar aveți o încercare prostească de relație? ne întreabă Gray ironic.

— Spre deosebire de tine, avem o relație, răspunde rusoaica țanțoș și cobor mâna spre fundul ei.

   Rochița roșie ca focul și cu volane se potrivește perfect cu stilul Katiei. Este o femeie frumoasă, e o partidă pe cinste.
   Însă nu este femeia perfectă pentru mine, ori nu sunt eu prea pretențios. Ne ridicăm de la masă după ce plătesc nota și o prind de mână.
   Mergem spre ieșire și asaltul de paparazzi mă ia prin surprindere. Cum de nu mi-am dat seama că adolescenta aia o să sune imediat să anunțe că sunt aici?
   În timp ce o țin de mână pe Katia, încerc să trec și să plecăm mai repede de aici. Se pune pe partea dreaptă a mașinii și blochează încuietorile.
   Plecăm rapid, dar aceștia vin din urmă și întrebările lor mă enervează la culme.
   Cred că asta este partea proastă din showbiz, unde ești tu, sunt și camere și oameni disperați cu întrebări la fel de disperate.
   Mi-aș dori uneori să nu fie nevoie să merg prin lume cu bodyguarzi după mine. Aș vrea să am o viață simplă și plictisitoare ca a lui Chloe.
   Să nu fiu nevoit să dau explicații de ce nu scot un album mai repede, să comentez la oricine cum vreau eu, fără să apar într-o revistă și cu titlu de "violent".
   Îl sunt pe Dan să deschidă porțile și îmi dau seama că singura mea soluție să scap de paparazzi, este acasă.
   Acolo nu au voie să intre, având în vedere că amenda este extrem de usturătoare. Parchez și ieșim expirând ușurați.
   Ușile caselor se deschid, fetițele mele venind vesele spre noi. Aria dă ochii peste cap când o vede pe Katia și Izabela plescăie deranjată.