Jurnalele lui Ariel [the vampire diaries story]

Un nou inceput

.             Dimineața a venit mai repede.Ariel s-a ridicat în capul oaselor și un nou început avea să  fie astăzi.S-a dus la baie unde și-a făcut rutina de dimineață. Într-un final  a hotărât să se  îmbrace în niște blugi mulați pe piele, cu un maieu alb și totul a asortat cu o jachetă din denim cu niște teneși negri,și-a luat geanta din piele neagră unde a pus niște caiete câteva pixuri și s-a dus în bucătărie unde o aștepta mama ei, Ashley.

-Bună dimineața mami,a zis Ariel veselă.

-Bună dimineața scumpa mea,a zis mama acesteia,uite am pregătit micul-dejun.

-Mersi,dar cred că voi sări peste.

-Mă tem că nu,și îi întinse o farfurie cu clătite.

-Bine,doar una.

După ce a terminat o clătită și-a luat la revedere de la maama sa,și a pornit spre liceul în care își va petrece următorii ani. A luat o gură de aer mare și a pornit spre dulapul ei.După câteva minute de învârtit în școală și cerut explicații, l-a găsit. 

 -Hei,eu sunt Alison Reley,dar poți să îmi spui Ali.

-Bună,sunt Ariel Damlet,noua colegă.

-Ce nume frumos,se pare că suntem colege de dulapuri,a chicotit ea.

-Mersi,așa se pare.am zis eu cu un zâmbet mare pe față.

-Deci ce oră ai?

-Păi,cred că biologie.

-A,eu am matematică,cu ce oră îmi încep și eu liceul? a zis ea tristă,te conduc eu dacă vrei e în drumul meu.

-Ok,mulțumesc mult. Deabia dacă mi-am găsit dulapul,noroc cu tine.

Cele două fete au mai vorbit în drum spre dulap,și se pare că se întelegeau foarte bine. Ariel era fercită că tocmai își făcuse o prietenă,se sunase și la prima ei,oră din liceu a întârziat.Perfect,gândi aceasta.

-Umm...bună ziua,se foia ea, eu sunt Ariel Damlet, îmi pare rău că am întârziat,dar am găsit mai greu clasa..

Profesorul o examină din cap până în picioare,și începu:

-Eu sunt,domnul Anderson,și nu prea îmi place ca elevii să întârzie la ora mea,dar pentru că ești nouă,te iert.Uite ia un loc lângă...,profesorul începu să analizeze clasa pentru a găsi un loc potrivit,Elena Gilbert,fata din a 3-a bancă de la fereastră.

-Mulțumesc,zâmbi Ariel și se îndreptă spre noua ei colegă.

-Și să îți zic  și ție,niște reguli pe care nu ar trebui să le încalci. 1: Locul îl ai până la sfârșitul anului,numai dacă te mut eu... 2: Cine vorbește la ora mea,va face un proiect despre lecția de zi cu elevul care a vorbit. și 3: S-ar putea să vă dau la început fiecărei ore un test-fulger să văd ce învățați.Ai înteles?

-Da,a spus Ariel cu jumătate de gură.

-Hei,eu sunt Elena Gilbert.

-Bună eu sunt Ariel Damlet,și m-am mutat din New York.

-Un oraș mare și frumos,ce vă aduce în orășelul acesta?

-Păi...e o poveste lungă și tristă,și-a aplecat ea capul.

-Îmi pare rău,știu cum este să fi rănit părinții mei au murit,într-un accident de mașină.

-Îmi pare rău  Elena,știi tatăl meu a murit într-un incendiu.

-Îmi pare rău..Și ți-ai făcut prieteni?

-Da,aș putea spune..o fată pe nume Alison Reley.

-Cred că o știu...este o fată de treabă. Uite dacă e după ore vrei sa fi cu mine să-ți fac cunoștință cu prietenii mei?

-Sigur,a zâmbit ea,deabia aștept.

Elena a trimis câteva mesaje și după îi spune lui Ariel că toți vor fi prezenți la casa iubitului ei Stefan.

__________________________________________________________

Ariel pășea timidă în spatele Elenei,ca nu cumva să se rătăcească a stat câteva minute și a analizat cassa gigantică care era în fața ei.

-Asta e casa lor? a zis Ariel uimită.

-Da,știu aceeași a fost și reacția mea.Dar haide,a zis ea și a tras-o de mână.

-Elena!

-Hei,prieteni am adus o noua prietenă! a strigat Elena în gura mare.

În față era o sufragerie imensă în care erau așezati 3 băieți și 2 fete.Ariel a pășit din spatele Elenei.

-Hei bine ai venit! a întâmpinat-o o fată blonda cu părul mai scurt decât al ei și cu ochii sclipitori,eu sunt Caroline Forbes.

-Ariel Damlet,a zâmbit ea.

Ea a făcut cunoștință la rând cu Stefan,iubitul Elenei,Bonnie o mulatră foarte frumoasă,Tyler iubitul lui Caroline și ultimul a mai rămas cel mai misterios,Damon Salvatore.

-Eu sunt Damon Salvatore,plăcerea e toată a ta.

-Chiar crezi asta? i-a zis ea.

-Mda,chiar cred asta.

-Păi se pare că te minți singur. Știi nu trebuie să fi așa îngâmfat domnule Salvatore.

-Gata Damon ajunge,a zis Stefan, îmi pare rău Ariel așa este el mereu.

-Nu e nimic,nu e vina ta că unii nu prea le au cu bunele maniere.

Toți au râs și au vorbit tot timpul Ariel s-a uitat la ceasul de pe telefonul ei,și arăta ora 22:32.

-Păi cred că ar trebui să plec,a zis ea

-Ca nu cumva să te certe tăticul,a zis Damon

        Atunci Ariel a simțit cum toate amintirile vin pe rând în capul ei despre tatăl ei,și brusc a simțit cum o lacrimă îi traversează ușor obrazul,și-a șters-o imediat când a realizat.

-Tatăl meu...a murit,și a plecat spre ieșirea casei.