Sub personajul de fată bună se află bunuri vătămate... dar oare poate băiatul rău de peste drum s-o salveze?
Bailey Followhill e fiica perfectă. Dulce. Caritabilă. Frumoasă. Obsedată de control. Nici un fir de păr deplasat, nici un centimetru mișcat...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Probabil ar trebui să ne întoarcem." Cuvintele îmi ies în sfârșit din gură, după ce Bailey și cu mine am fost în aceste păduri de secole.
Am îngropat-o pe mama azi. Apoi am fugit aici și am plecat la război împotriva naturii. Amândoi sângerăm și suntem epuizați și confuzi.
Bailey îmi ridică brațul și mă trage înapoi în suburbie. Îmi poartă toată greutatea sub umerii ei ușori.
Mormăie de durere la fiecare pas pe care-l face, dar nu-i ușurez sarcina pentru că sunt prea ocupat să-mi pară rău pentru mine.
Când ajungem în suburbie, se îndreaptă spre casa ei, nu spre a mea. Sunt sigur că oamenii ne caută. Telefoanele noastre au fost oprite de când tata a spus că ne va ucide dacă aude un ton de apel în timpul ceremoniei.
La ea acasă, Bailey îmi aduce haine uscate din dulapul tatălui ei și îmi prepară o baie caldă, aruncând acolo o grămadă de bombe de baie pentru a face apa roz și să miroasă a marshmallow.
Când termin, merg desculț la parter și o găsesc în bucătărie. Hainele îi sunt încă umede, iar părul îi arată ca un balot de fân castaniu. Un parfum delicios de produse de patiserie proaspete și de carne condimentată iese din cuptor.
A făcut rețeta secretă a mamei a preparatului meu preferat. Burek. E o plăcintă cu carne în ea și e înnebunitor de delicioasă. Am mâncat-o pentru prima dată în urmă cu șase ani, în timpul unei călătorii de familie în Turcia. Mama a jurat că va învăța cum s-o facă și a ajuns să-i dea propria ei întorsătură — a ei n-avea doar carne de miel, ci și ciuperci cremoase și brânză topită.
Burek-ul Bailey — proaspăt și fierbinte — e o replică atât în aspect, cât și în gust. Până la susanul presărat deasupra, lipit cu gălbenuș de ou și sos de spanac și cartofi alături.
Aluatul e crocant când mi se prinde între dinți. Gusturile diferite se desfășoară în gura mea. Îmi înclin capul pe spate, lăsându-mi pleoapele să se închidă. "Cum?" Gem. "E nefiresc."
Bailey se așează vizavi de mine, cu fața și rochia încă pline de noroi. "A fost nevoie de șapte încercări pentru a ieși corect. Aluatul trebuie să fie super subțire."
