My Soul, His world |Min Yoongi|

1.

~În urma cu 11 ani~

-nu se poate, te rog, spune-mi că nu-i adevărat, nu se poate că ei să fi murit, unnie, te rog, Spune-mi că vor venii acasă că de obicei, te rog.. Spuse fata bruneta în timp ce plângea în brațele surorii ei mai mari.

-Ymi-ra, n-n-u pot, î-îmi pare rau, sunt o soră groaznică... Zise Yi-seo prin suspine, încercând sa-si consoleze sora mai mică.

~𝐏𝐑𝐄𝐙𝐄𝐍𝐓~

Ymi-ra:unniee, am ajuuuns. Zice, iar ca mai apoi să observe ca nu e nimeni acasa.Grozav.Suntem iar doar noi două Pung-gie.

~𝐀𝐮𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚~

Ymi-ra, se apropie spre cățelușă ca să o poată mangaia, cum o făcea de fiecare dată, însă se auzi soneria telefonului, cine ar fi la ora asta?

-Alo?!

Șocată de cele auzite, își ia repede geaca și se duce spre masina, pornind parca zburand spre spital.Se opreate și aleargă apoi spre intrare , până se opreste la infirmerie.

-Lee Yi-seo, u-unde este?

-etajul 2,sala de operații 4..dar-

Ymi-ra nu mai aștepta nici o secundă ci pornii spre scări și alerga până la etajul 2.

Te rog fi bine, Yi-seo, am nevoie de tine.

Se gândi ea, ajungând la Sala de așteptare, îl văzu pe Hyun, iubitul surorii sale.

-e b-bine, n-nu?
-nu stiu, este încă în operație...

~𝐘𝐦𝐢-𝐫𝐚~

Nu stiu ce să fac, Yi-seo e în operație,părinții mei au murit când avem 12 ani, dacă o să rămân singura,ce ma fac dacă ea ma lasa singura?

Ma trantesc pe unul dintre scaune și imi pun mâinile în cap, fără sa-mi dau seama câteva lacrimi amare imi părăsesc ochii. Avem mii de întrebări stupide în cap. Ce trebuie să fac?

Stau aici, deja de 2 ore, nu am primit nimic, nici măcar o veste, nimic,asta, până când am vazut un doctor și o asistenta, ieșind din sala.

-Cum se simte,domnule doctor? E bine?
Întreaba Hyun.

-Operația a descurs bine, însa acum este în comă,a avut o lovitura destul de mare în zona capului,sunt șanse mici să se trezească, ne pare rau, am facut tot ce am putut. Zise doctorul iar apoi pleacă cu asiatenta.

-Hyun, n-u se poate, nu? Yi-seo, se va trezi , Nu-i asa? Nu ma va lasa singura, nu?spun aproape urland, însă Hyun vine și ma îmbratiseaza.

-Va fi bine,sper, nu se poate să te lase singura.

★

Au spus că sunt și sanse să supravietuiasca,au spus că operația a decurs bine, au supus că dă semne vitale și totuși astazi,sunt lângă mormântul ei, de ce, de ce nu au putut să o salveze, era nevinovată...

Stau aici de ore bune, de când s-a terminat înmormântarea. Hyun? E distrus, aproape că s-a sinucis. Eu? Psihic, sunt distrusă, fizic,sunt distrusa..

Ce ma fac eu acum,fără Yi-seo, sunt nimic. Am inceput iar să plâng, aveam iar milioane de întrebări, oare ea e bine acum? Oare ma urăște? Dc ma simt vinovată?

Am inceput sa ma gandesc că poate e intr-un loc mai bun cu părinții noștri, însă, nu m a făcut sa ma simt mai bine.
Încerc sa ma ridic că sa pot sa ma îndrept spre casa, este deja bezna afara,chem un taxi și plec spre casa.

Ajungând acasa, ma duc sa-i dau mâncare lui Pung-gie, nu a mâncat de azi dimineata, nici eu dar e în regulă, nu mi-e foame.

I-au săculețul cu bobite și îi pun in castronel,dar am auzit cum imi suna telefonul de pe măsuta din living. Ma duc acolo, și răspund.

-alo?

Mdaeapii, am rescris primul capitol:)))

Ce părere aveți? :)