My Soul, His world |Min Yoongi|

5.

~Yoongi~

Ascultam atent din pragul ușii, cum vorbea ea la telefon cu așa zisa ei "prietena", când vad ca au terminat de vorbit, ma duc spre ea, care stătea pe canapea cu telefonul in mana,i-l i-au din mâna și îl ridic în sus pentru a nu putea ajunge, săraca e așa scunda ca abia imi ajunge la umeri.

Încearcă să l ia, dar în momentul când îl apuca, îl iau cât pot de repede și arunc cât pot de tare cu el de perete. Poate e mai bine așa, nu poate da nimănui informații, Asa-i?

~Ymi-ra~

După ce mi-a aruncat telefonul, am rămas uimită, el chiar a făcut asta? Nu se poate, toate amintirile mele cu Yi-seo, s-au dus, fără sa-mi dau seama cad jos încercând sa-mi abțin lacrimile.

-c-ce-ai făcut? Dc ai facut asta? Spun deja simțind cum mi se scrurg mici lacrimi pe obraz.
Yoongi:crezi ca daca stai in casa noastră și ne-am purtat frumos cu tine inseamna ca poti face ce vrei?
-n-nu. Spun si incerc să îmi sterg lacrimile în timp ce îmi intoc capul. Nu voiam ca baietii ce tocmai au intrat pe usa să mă vadă așa. Î-îmi pare rau.. Spun după care ma ridic și mi i-au telefonul , pornind spre așa zisa ,, camera mea".

Imi pun fostul telefon pe noptiera și ma bag în pat, era întuneric, dar, nu mi mai pasa, acum parca simt ca nu mai e acolo lângă mine, chiar dacă nu mai e, până acum simțeam ca atunci cand ii priveam poza era lângă mine si spunea să fiu puternică, dar acum... Acum nu mai e așa, acum parca a plecat de tot...

★

Ma trezesc cu o mare durere de cap, camera era aproape la fel,doar ca eu nu-mi amintesc să ma fi învelit cu patura asta gri ce este acum pe mine, cred ca am și pierderi de memorie mai nou.

Ma ridic din pat și merg spre baie, ma uit în oglindă, si-mi privesc fata roșie și plansa, aceași persoana de acum câțiva ani, credeam ca m-am schimbat dar totuși, nu am putut să o fac, sunt jalnică.. Intru în duc și încep să mi fac un dus, poate așa nu mai arat ca un cadavru mergator, nu vreau ca ceilalți sa ma vadă așa...slabita.

~Yoongi~

O văd cum se ridică de jos și se duce spre camera noastră, abia își ținea lacrimile, eu am facut asta?

Jungkook:de ce ai facut asta? Spune ușor nervos.
Yoongi:dacă ar fi sunat la poliție? Ce te făceai Jungkook dacă s-ar fi aflat ca esti unul dintre cei mai mari ucigași ai Coreei de Sud?zise el aproape țipând
Jungkook:dar totuși.. Puteai să i-l iei, era al ei.. În fine, nu ma pot înțelege cu tine, spune după care pleacă.
J-hope:ar trebuii să mergi la ea, Spune-i ca iti pare rau, poate te iartă. Spune după care imi pune mana pe umăr și pleacă urmat de ceilalți.

Merg și eu ușor spre camera noastră care acum câteva zile era doar a mea. Ma apropii de ușa și o aud suspinand, vreau sa deschid ușa, însă ar fi mai bine să stea puțin singura, sa-si puna gândurile cap la cap. Cobor din nou spre living, ma arunc iar pe canapea și dau drumul la televizor.

Nu după mult timp ma decid să merg la ea poate vrea să-mi vorbeasca, ma îndrept spre camera noastră și fără să ma gandesc apas pe clanta ușii și intru.

Acolo pe pat era ea, plnsă, cu cei doi ochi caprui care acum sunt rosii. Perna pe care stătea era uda, un semn sigur că a plâns, fără să stau pe ganduri îi ridic ușor capul și îi pun altă perna apoi i-au pătura gri ce era pe fotoliu și o învelesc, bănuiesc ca trebuie să se odihnească.

~inca un capitol rescris, încă unul și apoi ma apuc de scris serios:)) totuși 658 de cuvinte... Slab. Slab. Slab. Promit ca ma revansez data viitoare:) și scuze ca nu am mai postat, am fost plecată și la mare, urmează și școala și trebuie să ma pregătesc de testele inițiale, plus mama care mai rău ma presează, în fine, ne vedem data viitoare:)) ~