My Soul, His world |Min Yoongi|

6.

~Ymi-ra~

După ce termin dusul, ma imbrac intr-o pereche de pantaloni trei sferturi și un tricou mai lung, negru. După care cobor încet jos.

Nu se auzea nimic, era cam întuneric, când sa cobor ultima treapta ma izbesc de cineva.Cad jos, dar el nu, când ma ridic ma sperii asa tare ca aproape cad iar.

-yaaaah,Jiminshiii!! M-ai speriat.. Spun punând mâna pe locul inimii, prefacandu-ma afectată. Sa nu mai faci asa ceva.
Jimin:scuze noona, nu mai fac. Spune după care își duce mâna la frunte ca un militar și își duce cutiile pe care le avea în mâini sus.

Noona? Sunt mai mare decât el?! Sunt așa de bătrână ca nici eu nu mai stiu dacat cine sunt mai mare sau mică.Plec de lângă scări și merg spre bucatarie, deschizand usa. Acolo erau ei, mâncând, m-am uitat puțin la ei, dar m am dat înapoi și am închis ușa, indreptandu-ma spre living,chiar dacă le-am auzit strigătele,le-am ignorat și nu m-am intors.

Ma așez pe canapea și ma uit spre televizor văzând că este ora știrilor. Nu prea eram atentă, ma tot gandeam la Yi-seo, poate e cu mama si tata,sau poate e doar intr-un loc mai bun.. Oare îi este dor de mine? Își mai aduce măcar aminte de mine?cred ca m-a uitat, sau ma vegheaza?.. Ahh, nu stiu ce sa cred.

-stii, ar trebui să mănânci...
-uh...um, nu prea mi-e foame Jungkook. Nici nu mi am dat seama când a venit și s-a așezat lângă mine, porbabil acum crede ca-s vreo ciudată care e pierdută în propriile sale ganduri.

Yoongi:las-o, Jungkook, nu e vina noastră ca ea nu vrea să mănânce..sa moara de foame dacă vrea. Nu-i vina noastră.
-exact. Asa ca, lasati-ma în pace. Spun după care merg spre "camera mea".nu-mi era somn era abia ora 8,însa nu voiam să dau ochii cu Yoongi.

★

Eram in pat, nu domeam, nu eram obosită sau ceva, doar stătea și ma uitam pe pereți. Asta până când se aude o bătaie în ușa. Spun un ,, intra " printre dinți și vad un Yoongi zâmbitor cu o tava în brațe intrând.

Yoongi:surpriza.. Spune cu același zâmbet pe fața.
-ce mai surpriza... Spun doar ridicandu-ma în sezut și privind spre tava.
Yoongi:mic-dejun în pat, ce zici?
-e aproape miezul nopții..
Yoongi:atunci mic-aproape de miezul nopții în pat, spune rând, la care nici eu nu m-am putut abtine și am râs puțin în colțul gurii.
Yoongi:ok, gata, mănâncă, spune uitându-se la mine apoi la tava apoi iar la mine.
-ya, Ti-am zis ca nu mi-e foame, da? Aigoo...
Yoongi:și eu ca nu mi pasa, ascultă ori mănânci tu ori iti dau eu. Alege.
-nici una, huh.Imediat ce am deschis gura mi a și băgat în gura o lingura plină de supa miso. Hey, am zis ca nu vreau, da? Se pregătise sa mai ia o lingura însă îl opresc. O fac singura,gata.
Spun apucând lingura si Lund puțin în ea după care am băgat-o în gura.
Yoongi:wooah, tu chiar mănânci și singura,whoaah, credeam ca va trbuii sa te f hrănesc eu însumi.
-haha,rad eu ironic. nu i nevoie , acum pleacă.
Yoongi:nu până nu mănânci.
-te uiti, spun luând iar o lingura aproape plină și mancand-o. Și tot așa până mananc aproape jumătate de castron. Gata, acum poti sa pleci.
Yoongi:ya, nu ai mâncat nici jumate de castron, mai mănâncă.
-nu, nu mai pot.
Yoongi:Mananca.
-ca daca nu ce?
Yoongi:nu primesti desert..
-da' ce sunt copil de 10 ani?
Yoongi:in fine , mănâncă.
-nu, pleacă.
Yoongi:nu,e camera mea.
-a, da? Am apucat tava și am plecat spre ușa ignorând ,, Yaa, unde pleci? "Spus de el, și am coborât până jos la bucatarie, chiar dacă ceilalți se uitau ciudat la mine, i-am ignorat. Am luat tava și am lasat-o pe blat, iar castronul l-am pus în chiuveta, bineinteles, după ce am pus supa rămasă lângă celelate resturi. Și m-am apucat să spal castronul. Până când...

~heeey, am rescris și eu capitolul asta, ultimul dar nu cel din urmă, scuze ca nu am mai dat semn de viață, doar ca a trebuit să invaț pentru testele inițiale și nu prea am avut voie pe telefon și a trebuit să termine și două 3 de Jules Verne de la școală,mda, ca să nu va plictises mai mult, ne vedem in următorul capitol:))) (peste 1000000 de ani) :)) ~