Cine sunt?

Capitolul 20

Am ajuns la usa biroului directorului.. Aveam emotii, dar nu intelegeam de ce.
Am ciocanit, iar domnul director a spus:
-Intra!
-Buna seara, domnule director!
-Ai intarziat cu un minut!
-Imi pare rau..
-Am glumit! Stai jos!
-Multumesc!
-In spatele tau se afla cufarul tau. Acolo ai uniforma ta, manualele, recuzita pentru Potiuni.
-Multunesc, dar mi-am luat manuale...
-Nu-i nicio problema!
-Multumesc! Ma simt usurata!
-De ce?
-Credeam ca o sa ma intrebati de unde le am sau..
-Aaa...Nu! Vreau sa vorbim despre bunicul tau!
Atunci am simtit ca intunericul preia controlul.
-Ce sa vorbim despre el?
-Sa stii ca nu a vrut sa te raneasca. El este cel mai calm dintre noi!
-Totusi m-a mintit! Putea sa se gandeasca la fata lui!
-Dar totusi nu a facut-o! Stii de ce? Nu stii! Esti ca mama ta!
-Poftim!?
-Ronald a fost ranit sentimental de mama ta, cand ea a renuntat la magie, la viata ei, doar pentru tatal tau! Eu i-am fost tutore! Ea trebuia sa fie pe tronul Vrajitorilor!
-Tatal meu a fost SUFLETUL EI PERECHE! Nu putea sa renunte la el!
-Dar avea o responsabilitate! Sper ca tu sa nu faci ca ea!
-Sufletul meu pereche e mort! Nu aveti de ce va teme! am spus furioasa.
-Nu imi pasa mie cine ti-a murit sau nu! Eu vreau sa o iei pe calea cea buna!
-Multumesc pentru sfat! Eu vreau doar sa invat  sa-mi stapanesc puterea, atat!
- Bine, atunci.
-Pot sa plec?
-Nu. Vreau sa te invat sa-ti controlezi bagheta!
-Bine.
-Parul tau..
-Ce s-a intamplat?
A zambit, iar eu eram confuza. Omul asta e dus cu pluta!
-Parul tau se face alb( ca in poza)!
-E de bine! Sau nu..
-Prima varianta! A venit timpul!
-Pentru ce?
-Pregatirea ta! De cand astept! Peste doua luni va fi incoronarea ta!
-Wow...
-Acum sa te invat cum sa manuiesti o bagheta!
-Cred ca stiu..simt o putere in ea!
-Hai sa te vedem! Vreau sa-ti aprinzi bagheta ca o lanterna..zic bine?
-Da!
-Vraja este..
-LIMOS!
-De unde stii?
-O simt..simt ca stiu toate vrajile posibile..
-Haide! a spus bucuros.
Parul meu, incetul cu incetul, s-a facut alb in totalitate.Am inchis ochii si doar m-am gandit la prietena mea, bagheta.
-Limos..am spus incet.
-Bravo!
M-am uitat la bagheta si chiar lumina. Ma uitam la ea ca la poarta noua.
-Nu-mi vine sa cred!
-Acum, vreau  sa ridici aceea masa! Vraja este..
-PLUTOS!
-Haide!
-Plutos..
-S-a ridicat! Bravo, Ginerva!
-Multumesc!
-Acum vreau sa ma faci sa plutesc!
-Bine!
-ACUM!
-Hocus-Pocus!
-Bravo! Acum lasa-ma jos!
-Bine...Finite!
-Mersi!
-Cat e ceasul? 21:50!
-Vreti sa va odihniti?
-Nu! Dupa ce-am aflat ca esti in perioada Qtui!
-Bine..Continui?
-Da!
Asa am tinut-o pana la 12 noaptea, eu eram terminata, iar directorul n-avea niciun stres.
-Hai pe maine! Da?
-DA! am strigat eu.
-Vrei sa te conduc pana la casa ta?
-Da, va rog! Nu stiu pe unde sa o iau!
-Bine.
Pe la 1 noaptea am ajuns in camera fetelor. Acum mai aveam somn. Patul meu era langa fereastra, asa ca am putut sa stau sa ma uit la luna si la stele. Acum incepusem sa-i simt ca el nu mai e, ca a plecat pentru totdeauna, m-a parasit. Din cauza cui? A lor! A Ne- Aurorilor! Din cauza ei, scarboasa aia de Alessia impreuna cu demonii ei. Ea mi l-a luat! Si va plati!
Acum ma simt singura, simt ca inima mea e rupta in doua, dupa ce a fost inghetata. Simt ca iarna a pus stapanire pe ea. Aici sunt ca un strain! Abia daca stiu ceva! Norocul meu este ca simt magia ca si pe celelalte "daruri" ale mele.
Plangeam..Ochii mei erau umezi, prea umezi. Reusisem sa tin mine, dar nu mai pot. Vreau doar sa ma descarc fara ca cineva sa ma vada! Nu pot sa mint! Imi e dor de toti! Simt ca o parte ca o parte din sufletul meu a ramas la ei, bucuria mea.
Atunci mi-a venit o idee. Hai sa ma antrenez. Macar invatasem cum sa repar lucruri, asa ca am plecat din camera. Mi-am sters lacrimile si am strigat in sinea mea: Doar pentru Josh!
Asa ca am inceput sa ma antrenez ca elementar.
Am inceput cu apa faceam tentacule, valuri, mingi, dar fara sa ud ceva.
Apoi focul. Ma jucam cu el si imi placea. Eram in universul meu!
Dupa aceea, pamantul .
Apoi vantul. Intuneric, nu!
-Wow!! m-am intors si am vazut-o pe Anen.
-Tu de cand stai acolo?
-De cand te antrenezi. Esti tare! Cu cata lejeritate!
-Vreau sa ma inveti vraji!
-Nu.
-Pai?
-E treaba profesorilor.
-Dar..
-Nu, Ginny!
-Bine, nu tipa!
-Scuza-ma, dar eu ma duc la culcare!
-Bine.
-Ce ciudat!
-Stiu...ascunde ceva fata asta, Ginny!
-Vad si eu, Alexia!
-Ok. Hai sa mergem la o plimbarica!
-Nu, nu!
-Oo...ba da!
M-am transformat in varcolac. Chiar ma simteam mai bine. Dar cu ies eu de aici? Stiu...Ba nu stiu.
Gata, stiu! Ma transform in om si sar de pe fereasta, iar apoi zbor!
-Scuze, Ginny! Nu am vrut sa par rautacioasa. Profesorii au spus sa le descoperi singura!
-Te-ai intors?
-Aha. Ca sa-mi cer scuze!
-Te iert!
-Mersi. Tu ce faci, de deschizi fereastra?
Am zambit malefic.
-Vreau sa zbor!
-Nu, nu..
-Ooo..ba da! Vrei sa ma vezi cand sunt lup?
-Da!
M-am transformat, iar ea a ramas masca. Apoi a venit spre mine, ca sa-mi atinga blana matasoasa.
-Ce frumoasa esti! a spus uimita.
Am dat din cap ca multumesc. M-am transformat inapoi in om.
- Eu ma duc ca sa ma plimb. Am nevoie de asta!
-Bine. Nu te spun. Fugi!
Am sarit de pe fereasta, simtind cum aerul se izbeste de mine. Dupa vreo 3 secunde, mi-au aparut aripile de cristal, ale aerului.  Anen se uita la mine, ca  o proasta.
-Ce?
-Nininimic.
-Somn usor!
-Mmmmerssi.
Am inceput sa zburd pe cer ca o nebuna! Cand am ajuns intr-un final pe pamanat, m-am transformat in varcolac si am fugit in padurea din apropriere.
-Sa mor eu! Ce bine e! Ginny?
-Da .
-Ma auzi?
-Aha.
-Bine. Zi tu ca nu e frumos!
-Atunci, e urat!
-Hei!
-Ha ha ha!
Maine e o noua zi...Ce ma mai asteapta?

Hei!!! Ce mai faceti? Eu scriu..
A venit vacanta de aproape o saptamana, iar eu tot nu stiu ca sa fac in vacanta! Vacanta placuta!! Va pup! Pa!!