Capitolul 5

72 8 1
                                    

M am trezit pe jos uitandu ma la cerul instelat.Nu vedeam clar , aveam lacrimi in ochi.Nu puteam sa mai traiesc cu gandul asta:ca il ranisem pe Josh.Ma durea sufletul ca il ranisem in sufletul lui...A avut dreptate Alessia, sunt un monstru, nu un Alpha sau orice altceva...

Cineva vine langa mine , dar nu mi pasa.Plangeam in continuare.Imi eliminase mirosul prin nu stiu ce intermediu, doar imi dorisem..Acel om sau alta creatura se tot uita la mine crezand ca dau un semn, dar nu.Vreau sa fiu SINGURA.

-Sa stii ca nu esti un monstru...spune ea.

-Buna gluma!ii raspund eu.

-Nu ..Tu esti o frumusete, esti una cu natura..Nu esti un minstru.

-In primul rand , nu te cunosc.Si in al doilea rand cine esti?

-In primul rand eu sunt mama ta ,si cred ca stii cum ma cheama.

-Da?

M am ridicat uimita in picioare.Avea tata dreptate ca seaman cu ea.Eu nu il crezusem nici in ruptul capului.Eu seaman cu mine...cum zicea un coleg din liceu..

-Hei!Nu fi suparata..Nu ai gresit cu nimic..Nu ai putut sa te controlezi.

-Nu este adevarat!El a inceput sa rada de mine si eu am fost cea care a.gresit.Nu el!

Am inceput sa plang dar nimeni nu m a luat in brate, nimeni nu m a consolat.Mi se parea ca mama nu mai era cu mine.

-Mai, mai, mai!A inceput fetita sa planga?spune Alessia batjocoritor.

-Sa stii ca nu sunt slaba ca tine!

-Ooo..A inceput cearta!

-Vrei cearta , ia cearta!

M am transformat in varcolacul meu gri si am sarit pe ea.A fost mai rapida decat mine si a sarit la gatul meu.A inceput sa ma muste, durere insuportabila a inceput sa mi dea fiori..M am zarcolit pe pamant in timp ce Alessia continua sa ma muste..Imi doream atat de mult sa o vad atarnata de o sfoara ..Si chiar asa s a intamplat..Era atatnata de un copac dar nu moarta.Am ridicat o in aer prin controlul mintii si ea respira usurata..Eram nervoasa, extrem de nervoasa si imi venea sa o omor dar eu nu sunt un criminal..Am lasat o jos uitandu ma la ea cu scarba .

-Nu te credeam asa!

-Nu sunt la mila nimanui!Si tu esti mai slaba decat mine!

-Ba nu!

Am ridicat mana cu dorinta de a pluti in aer Alessia.Apoi am aruncat o spre inima padurii.Ochii mi s au schimbat in roz..Si de aici mi am inceput din nou spectacolul..

Totul s a facut negru in fata ochilor...
Scuze pentru greseli..Vreau sa va multumesc pentru ca imi cititi cartea!Va pup:-*

Cine sunt?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum