Îl vreau pe el

Capitolul 7.

Dimineața simt cum o mână mă atinge pe burtă. Deschid ochii și gem fără să vreau din cauza durerii de burtă. Nu-mi aminteam nimic..

- Ha ? Monica, te simți bine ? *mă întreabă Bogdan*

- Nu, nu ! Mă doare burta... Au ! *încolăcindu-mă*

- Off..

- Ce s-a întâmplat ieri ?

Bogdan și-a lăsat privirea în jos, neștiind cum să-mi spună.

- Monica, Alex nu poate afla de ce s-a întâmplat ieri. Vom merge la ginecolog astăzi. Haide, te ajut să te îmbraci.

- Bine.

*****

Din perspectiva lui Bogdan *

Am ajuns, iar acum ea trebuie să intre. Văd o asistentă ce vine către noi și o cheamă pe Monica.

Asistenta: - Puteți intra !

Monica se așează pe pat, iar asistenta își face treaba. În dreapta Monicăi se afla un ecran pe care se vedea copilul.

Asistenta: - Domnișoară, aveți un copil.

- Ce ? Nu, nuu! Nu vreau copilul ăsta ! *spune Monica plângând*

Asistenta: - Din păcate, nu putem efectua avortul pentru că în urmă cu câțiva ani ați suferit un atac cerebral.

- Ce ? Nuuu ! Dar nu îl vreau...

După o oră, Monica iese din sala cu ecranul și se îndreaptă spre mine.

- Monica,te simți bine ?

- Puțin.

- Haide acasă.

Ne ridicăm de pe scaune, iar ea își pune capul pe umărul meu și eu o îmbrățișez. Ne îndreptăm spre casă.

*****

Din perspectiva Monicăi *

Am ajuns acasă, iar eu mă duc în camera mea și a lui Alex. Îmi e așa dor de el. Îmi e dor să fie lângă mine. Aș vrea să fie acum, aici și să-mi spună că voi fi bine, că sunt în siguranță.. Că mă iubește... Sunt întreruptă din gânduri de Bogdan.

- Bună. Cum te mai simți ?

- Puțin mai bine.

- Alex va trebui să afle cumva. N-o să afle adevărul, dar o să încerc să îi spun.

- ... *uitându-mă în gol și lăsând lacrimile să-și facă simțită prezența*

- Nu mai plânge. O să fie bine.

- Ba nu.. N-o să fie.

- Uite, m-am gândit la ceva. Aș putea să-i spun lui Alex că e copilul meu.

- Mi-e teamă de ceea ce o să creadă despre mine.

- Să nu-ți fie. O să am grijă să fie totul bine.

- Bine.. Acum mă poți lăsa puțin.

- Da. *și îmi dă un pupic pe frunte*

Iau telefonul și îi trimit un mesaj la Mădă, probabil n-o să-mi răspundă. Poate e încă supărată.

"Bună.." - Eu

"Bună, Monica. Cum te simți?" - Mădă

"Bine. Puțin mai bine." - Eu

"Ai fost la ginecolog?" - Mădă

"Da..." - Eu

"Șiii ?" - Mădă

"Am un copil." - Eu

"Ce?" - Mădă

"Da, am un copil și nu-mi vine să cred. Nu cred că Alex va primi vestea prea bine." - Eu

"Voi veni la tine în seara asta. O să-mi povestești atunci mai multe." - Mădă

"Okey. Te pup. Pa." - Eu

"Pa." - Mădă