Îl vreau pe el

Capitolul 8.

Din perspectiva Monicăi *

Soneria își face simțită prezența, iar pe ușă intră Mădă cu un zâmbet micuț.

- Bună.. *spune ușor*

- Heii, Mădă. Intră. *făcându-i loc să intre*

Apoi o invit să stea pe canapea, iar eu îmi frec ușor burta, o lacrimă prelingându-se pe obraz. Mădă își lasă privirea în jos..

- Monica...

- A fost o greșeală.. Nu am vrut să se întâmple asta. Chiar nu am vrut.

- Mă tem de reacția lui Alex...

- Nu va afla adevărul. Așa mi-a spus Bogdan.

- Monica, ai grijă de tine. Eu plec.. Am niște treabă la un studio.

- Ce studio ?

- Ăăhm.. Vei afla. ☺

- Bine.

Mădă se ridică, se îndreaptă spre ușă, se întoarce și îmi face cu mâna. Eu îi fac cu mâna înapoi... Mă așez din nou pe canapea și îmi pun capul pe pernă. Eu nu aveam nevoie de somn, dar copilul avea.

Din perspectiva lui Bogdan *

Discuția cu Mădă nu prea a ajutat. Îmi pare rău că trebuie să-i spun numai neadevăruri. Iau o pungă cu popcorn și o arunc în cuptorul cu microunde. Mă duc pe canapea.

Din perspectiva Monicăi *

Sunt trezită de durerea de burtă. Mă uit la ceas și era 00:32.. Wow, Bogdan nu a venit să vadă dacă sunt înregulă.. Cred că trebuie să iau pastilele prescrise de medic. Scot din geantă pastilele și iau una apoi pun din nou capul pe pernă și adorm.

Din perspectiva lui Bogdan *

Eram gata să-i fac o vizită lui Alex. Este ora 7:58, iar Monica încă doarme, perfect. Dacă îi spuneam că vreau să-i fac o vizită lui Alex, m-ar fi oprit cu siguranță. O să-i spun după ce ajung acasă.

Din perspectiva lui Alex *

Mă trezesc, iar cineva îmi strigă numele. Era unul dintre gardieni. M-am săturat de priveliștea asta.

Gardian: - Haide, omule, scoală-te. Ai o vizită.

- Ce ? Altă vizită ? Ce e cu lumea din ziua de azi ? Prea multe vizite.

Gardianul mă duce de braț până la cel care a venit să mă viziteze.

- Bogdan.. ? Ce ai făcut, bro ?

- Defapt.. Ce o să faci tu când vei afla ce am făcut...

- Zi-mi, bă.

- Ăăhm... Monica e însărcinată.

Fața mea s-a schimbat din una somnoroasă, în una tristă, deprimată.

- Scuze, bro. A fost o greșeală.

- O greșeală ? O greșeală ?! Cum ai putut să-mi faci asta ? Mi-ai promis. *plângând*

- Bro, lin..

Gardian: Vizita s-a terminat.

Nu pot să cred că Bogdan mi-a făcut asta. Nu cred că Monica se putea îndrăgosti de Bogdan într-un timp atât de scurt. Asta dacă ăsta nu e un coșmar. Dacă e, să mă trezească cineva. O iubesc. O iubesc din suflet. Sunt atât de dezagămit!

I-am cerut gardianului permisiunea de a da un telefon. Am sunat-o pe Monica și la capătul firului se auzea vocea ei angelică.

- Alo ? *nedumerită*

- S-a terminat! S-a terminat, Monica. Nu pot să cred.. Tu și Bogdan... Tocmai el ?

- Alex.. Eu...

- Tu nimic. S-a terminat !

Din perspectiva Monicăi *

În momentul următor, Bogdan intră pe ușă. M-am uitat cu dispreț la el și mi-am dat seama că Alex a închis.

- Nu pot să cred că ai făcut-o. Nu pot să cred că i-ai spus de copil..

- Va fi bine. Vei vedea. I-am spus că îmi aparține copilul.

- Ce ?! Perfect ! *îmi pun mâinile pe față și încep să plâng*