Eram pregatit sa vorbesc..
- Lasa-ma sa te sarut. *ii spun*
- Nu, Luke. Nu pot face asta. Stii bine...
- Monicaaa.. Luuukee.... *il auzim pe Bogdan cum ne striga numele*
Din perspectiva Monicai *
- Daca ne va prinde... *spun si ma zbat sa ies din stransoarea lui Luke*
- Usor, iubire...
- Nu imi spune asa. Nu ma cunosti si nu esti iubitul meu ca sa imi poti spune asa. *ii spun lui Luke serioasa*
- Nu mai este mult timp pana voi fi... *spune cu un zambet pervers*
- Ce? Despre ce vorbesti acolo??
- Nimic..
Din perspectiva lui Luke *
Acum pare ea serioasa si nu vrea sa o sarut, dar peste putin timp va tanji sa i-o trag tare... Ma excita atat de rau faptul ca ea nu este acum a mea, dar va fii... In scurt timp. O umbra se apropie de noi si cred ca e Bogdan.. Oh.. Tipul ala... Sper doar ca n-o sa-mi stea in cale tot timpul..
- Luke..
- Da?
- Da-te din calea mea. Vine Bogdan.
- Fir-ar. *spun si imi dau ochii peste cap*
*****
Din perspectiva Monicai *
- Hei, iubitule.
- Monica.. Nu mi-ai spus asa de cateva zile...
- Ce? Nu iti place?
- Ba da.. Normal. Te iubesc mult si stii asta.
- Da.. Stii, ma gandeam ca am putea organiza o cina... Stii tu, ceva discret... Parintii tai.. Poate si Luke. Adica e nou si am putea sa-l invitam, nu?
- Da, mi se pare o idee grozava. Cand o organizam?
- Am putea chiar maine. Asa iti voi cunoaste parintii mai repede.
- Oh, da.. O sa vorbesc cu ei. Ma duc sa-i sun acum.
- Bine, iubitule. *spun si ii dau lui Bogdan un pupic pe obraz..sa nu creada ca l-am iertat*
Merg in camera mea si uit ca Luke inca e in casa. Iar ma trage de mana..
- Luke...
- Monica..
- Nu vreau sa...
- Iubito, va fi bine. *spune si ma ridica, iar eu imi incolacesc picioarele in jurul abdomenului lui*
- Luke, nu te pot iubi..
- De ce?
- Sincer, nu te prea cunosc. Esti dragut si chiar imi plac tatuajele tale.. *recunosc si arat spre tatuajele de pe mana*
- Am mai multe. *ma lasa jos si isi da geaca jos..avea ambele brate tatuate*
- Waw.. *spun si gura mea formeaza un "o" perfect*
- Stiu ca iti place..
----------------
Heii. Acesta este capitolul. Imi pare rau ca a dominat mult dialogul.
CITEȘTI
Îl vreau pe el
RomantiekEa: -Oh, Doamne, cât e de perfect. Ochii lui, părul lui, caracterul lui.. Ah, îl vreau. El: - Cât de adorabilă poate fi. E atât de drăguță când zâmbește.. Parcă simt că vreau să o văd zâmbind tot restul vieții mele.