Capitolul 5 * Legătură*

24 0 0
                                    

   Îmi alung somnul destul de greu și întredeschid ochii pentru a mă uita la ceasul de pe noptieră. 07:06. Destul de devreme pentru a mă mai tolăni puțin între cearșafuri. Mă întorc pe partea cealaltă și am un șoc cât un tir de marfă privind spre Lucian care doarme adânc în patul meu. Cred că l-am visat și probabil încă visez dar pare atât de real încă mă holbez ca o aiurită la trupul uriaș care îmi ocupă jumătate din pat. Respiră regulat iar somnul îl facem sa pară mai tânăr decât este. O mână o are încolăcită in jurul abdomenului iar cealaltă este ascunsă sub pernă.
Chipul îi este destul de avariat in lumina dimineții și îmi dau seama că nu visez. Lucian era în camera mea noaptea trecută și îmi amintesc cum l-am invitat să doarmă lângă mine.     Îmi simt fața roșie iar degetele de la picioare mi se chircesc între cearșafurile albe. Cel mai probabil vânătăile și buza spartă i se trag de la vreo încăierare. Îmi amintesc când mi-a spus că practică lupte și bag mâna în foc că aseară acolo a fost. Se mișcă puțin iar eu mă trezesc că întind mâna spre buza crăpată care are un firișor de sânge uscat. Ii mângâi gura ademenitoare și mă chinui să-i depărtez cojița de sânge uscat cat de bine pot fără al deranja.
Tot aerul îmi iese din plămâni in momentul in care îmi prinde mâna atât de brusc și mă aruncă pe spate în salteaua patului. Acum dormea liniștit iar în secunda următoare este peste mine răsuflând greu și privindu-mă confuz.
- La dracu! Glasul îi este îngroșat de somn iar eu mă cutremur la glasul atât de masculin. Rămâne cu privirea pe mine și aproape că îmi iau foc urechile amintindu-mi că sunt în chiloți iar el este deasupra mea.
Privirea îi rămâne agățată de a mea și strânsoarea din jurul încheieturi se mai slăbește, permițând sângelui sa circule din nou.
- Îmi pare rău ... bolborosesc rușinată iar el se desprinde atât de repede de pe corpul meu încât rămân parcă suspendată în aer. Căldura lui era plăcută și îmi vine să-mi trag una. Nu puteam să tac?
- N-ar fi trebuit să te atac așa doar că nu sunt obișnuit să dorm cu cineva. Iartă-mă!
- Este ok. Este tot ce reușesc să îndrug deoarece hormonii mai au prins viață iar imaginația mea o ia razna. Nu e bine! Nu e bine deloc sa îmi doresc să se întoarcă deasupra mea și să-mi facă lucrurile pe care mintea mea le lucrează. Sunt așa o mare aiurită. Îmi trag într-un final cearceaful peste genunchi, acoperidu-mă in timp ce-l privesc cum își trece mână prin părul lung.
- Nu este nimic ok, Nysaa. Puteam sa te rănesc...spune privindu-mă serios în timp ce își încalță bocancii negrii de lângă pat. Am un instinct al dracului când vine vorba de a fi atins fără să fiu conștient. Azrael a încercat de câteva ori sa mă atace in somn iar de atunci nu dorm cu nimeni în același pat.
- Dumnezeule! Spun și nu-mi vine să cred ce tocmai mi-a mărturisit, nu știu ce a fost în capul meu să fac asta, dacă știam jur că nu te atingeam.
- A trecut mult de atunci însă instinctul a rămas.
Fir-ar! Nu mă pot abține să nu mă târăsc lângă el și să-mi așez o mână pe brațul tatuat. Își coboară ochii pe mâna mea, care îi atinge pielea caldă și o umbră de zâmbet ii înflorește pe buzele amețitoare.
- Lucian, vreau să ai încredere în mine. Știu că n-am niciun drept să cer asta dar nu ți-aș face niciodată vreun rău în timpul somnului.
- Știu însă nu mă pot obișnui cu alt corp lângă al meu. Nu cred că voi reuși niciodată.
Azrael era un monstru! A distrus un copil și l-a supus doar la durere și teamă. Înțeleg că îi este greu să aibă aproape o altă persoană însă ceva mă făcea să vreau să îl trag spre lumină și să-l vindec de toate temerile întunecate. Lucian este un tip cu cicatrici pe suflet,pot vedea asta citindu-i-se in privire. Singur atâția ani. Un proscris in ochii tuturor. Nu și în ai mei.
- O vom lua ușor, spun și mă aprind ca un licurici, adică cu prezența mea. În curând îmi vei fi mentor, nu? Mă corectez rapid și reușesc să-i smulg un zâmbet perfect.
- Când ești pregătită,putem începe.
- Aș vrea sa începem acum dacă nu ai altceva de făcut.
- Nu, sunt al tău toată ziua, spune cu o notă de amuzament in glas și mie mi se zbârlește parul de pe ceafă.
Va fi al meu toată ziua. Ei, fir-ar al dracu! S-a zis cu concentrarea mea și cred că nu voi fi în stare decât să-mi amintesc replica asta la cabană. Într-o altă ordine de idei, nu știu cum să fac sa mă ridic fără a-mi arăta fundul în toată splendoarea lui. Mă fâțâi stânjenită și dau să mă ridic în picioare cu cearșafurile strânse pe trupul meu.
- Ăăă, mă bâlbâi și rușinea pune stăpânire pe mine când el mă analizează de sus în jos și înapoi. Va trebui să fac un duș și putem pleca.
- Ok. Mă găsești tot aici.
Fug spre baie, chinuindu-mă să nu mă împiedic printre cearceaf și propriile picioare. Doamne! Oare ce o fi in mintea lui acum? Sper să nu mă creadă și mai ciudată decât cred eu. Dau drumul dușului și mă spăl cat de repede pot apoi, lipăi pe podeaua băii in căutare de prosop. Cred că iadul își bate joc de mine astăzi pentru că am uitat să-mi iau haine de schimb. Îmi adun tot curajul și mă avânt sa deschid ușa băii in timp ce strâng bine prosopul in jurul meu ca nu cumva să mă părăsească și să rămân combo in fața lui Lucian.
Îl văd când își scoate un pachet de țigări și-și aprinde una in timp ce deschide geamul pentru a lăsa fumul sa iasă. Stă cu spatele iar când mă aude, își rotește capul în direcția mea. Acum, in momentul ăsta,aș vrea să mă evapor sau să se deschidă podeaua să mă înghită. Felul în care se uită la mine, insistând asupra pielii mele goale și umede, mă face să tremur.
Îl privesc in timp ce trage încă un fum din țigară și o lasă să cadă pe fereastra deschisă. Picioarele îmi devin gelatină atunci când el se apropie iar mirosul lui de iarnă și mosc mă acaparează ca o vrajă. Îmi prinde o șuviță umedă și mi-o dă după ureche iar privirea lui ar putea să-mi provoace un orgasm in orice moment. Îmi prinde ceafa in căușul palmei lui mari iar eu înțepenesc la contactul mâinii lui cu pielea mea sensibilă. Apoi face un gest atât de derutant și tandru încât nu mai reușesc să mă mișc sau să mai gândesc. Se apleacă spre mine iar buzele lui mă sărută apăsat pe frunte, poposind secunde bune apoi își lipește fruntea de a mea iar eu închid ochii lăsând parfumul lui să mă mângâie.
***
In apropierea Pădurii, primesc un mesaj de la Cross și nu pot sa nu mă încrunt.

Prințul Infernului Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum