Sara's pov
-Nu pot sa cred ca l-am pierdut! De ce , de ce eu ? De ce el!
-Linisteste-te, Sara! Harry e intr-un loc mai bun.incearca doamna Martin sa o linisteasca pe Sara, insa nu pot spune ca ma aflu intr-un loc mai bun.Nenorocitul de sofer , daca alegea sa se sinucida in alta parte eu eram acum cu prietena mea careia inca nu i-am marturisit sentimentele fiindca , um...am murit! urlu insa nu ma aude nimeni caci sunt o fantoma.Intre timp observ ca Sara s-a indreptat spre masina mea distrusa .
-Imi pare rau , Harry! Niciodata nu am avut curaj sa-ti spun , dar acum esti...mort! reuseste sa spuna , apoi izbucneste in plans.Ma distruge sa o vad asa .Niciodata nu mi-a placut sa o vad plangand.Incerc sa o imbratisez chiar daca nu simte.
-Harry, t..te iubesc! Sara marturiseste , iar eu raman blocat.Din momentul in care te am vazut ,am stiut ca esti special ,insa mereu m-am ferit sa-ti spun ceea ce simt.Te iubesc Harry Styles si intotdeauna o s-o fac!
Nu-mi vine sa cred ce aud.Sau poate ar trebui...mereu am stiut ca eu si Sara avem ceva special ,ceva ne lega,insa niciunul n-a marturisit la timp.Poate daca ii spuneam de mai mult timp ,acum nu mai eram o fantoma si nu o mai vedeam cum sufera.
"Va rugam sa va indepartati de locul accidentului pentru descarcerarea victimelor" se aude pe fundal vocea unui politist care isi ia in serios treaba.
Sara nu pare multumita insa se supune ordinului politistului. Dupa putin timp echipa pentru interentii imi scoate trupul din masina mea scumpa si distrusa. La vederea corpului Sara izbucneste iarasi in plans. Desi sunt mort simt ca cineva imi injunghie inima cu un cutit cand o vad suferind. As vrea sa o iau in brate si sa ii spun ca e in siguranta.
-Sunteti rudele decedatului?o intreaba pe mama Sarei politistul.
-Nu ,dar suntem prieteni apropiati.
-Ne pare rau ,dar avem nevoie de acordul parintilor pentru transportarea acestuia la laboratorul de criminalistica. Stiti cum am putea contacta rudele acestuia?
-Sigur.
-Va rugam sa veniti la masina colegilor.
In timp ce doamna Martin se indrepta spre masina politistului , Sara se aseaza pe asfaltul rece de langa masina mea. Din fericire nu mai plangea, insa nici bine nu era. Deodata ceva pare sa ii atraga atentia. Se apropie mai mult de masina si ridica de jos un obiect mic :lantisorul meu cu un avion de hartie. Il am de cand ma stiu ,era un fel de lantisor norocos. Macar stiu ca e pe maini bune acum...
-Va rugam sa va indepartati de locul accidentului pentru recoltarea de probe.
-Sara draga cred ca ar trebui sa plecam.
-Dar nu vreau! Vreau sa fiu langa Harry!
-Stiu scumpo ,dar nu te simti bine. Nu cred ca Harry ar vrea sa ti se faca rau.
Sara este de acord si urca in masina mamei ei,uitandu-se pentru ultima oara la masina mea.
Imi pare rau ca a durat atat pana am postat ,insa am fost ocupata cu examenele si n-am avut timp sa mai scriu. Sper sa va placa.
