Sara's pov
Dimineata. Începutul unei zile teribile fara Harry, mai exact prima zi in care nu ma trezesc cu gândul la ce farse vom pune in aplicare impreuna. De fiecare data cand mi-e lumea mai draga,se intampla ceva groaznic. Peste trei zile este înmormântarea lui Harry,însă tot nu ma pot obișnui cu gandul ca nu o sa ii mai vad gropițele, buclele ciocolatii si ochii pătrunzători niciodată.
De cand a aflat vestea,doamna Styles nu s-a oprit din plâns asa ca azi voi merge la ea ca sa o consolez.
Cobor scarile in fuga,iau o clătită pe care mama mi-a pregătit-o înainte sa plece la serviciu. Deschid usa casei si o adiere rece imi reamintește ca ar trebui sa ma imbrac mai gros înainte sa plec. Imi iau cardiganul vișiniu peste tricoul negru. Ma astept sa fiu întâmpinată de râsetele copiilor vecinilor,însă cartierul este cuprins de o tăcere sfâșietoare. In curtea familiei Styles este parcata masina lui Harry sau mai bine spus,ce a mai ramas din ea. Iau aer in piept ,însă nu am destul curaj sa bat, știind ca nu imi va raspunde cretul alături de care mi-am petrecut copilaria. Mai bine as veni mai târziu. Nu cred ca doamna Styles este in stare sa vorbească cu cineva si cred ca nici eu. Ma intorc acasă si urc repede scarile care duc la camera mea. Deschid usa si observ ca geamul este deschis si mai multe hârtii pe biroul meu sunt amestecate si date pe jos. Hmm... ciudat , nu-mi amintesc cand am deschis fereastra. Oricum nu cred ca voi face ceva productiv azi asa ca ma întind in patul călduros , încercând sa ma liniștesc.
Harry's pov
DE CE?! DE CE?! Inca de seara incerc sa ii dau semne, sa comunic cu ea, dar parca refuza sa isi dea seama. Seara trecuta am inchis brusc lumina ,dar a crezut ca a picat curentul. Azi am deschis fereastra si am aranjat pe birou toate fisele care aveau legătura cu mine. Dar nimic,nimic,nimic. Refuza sa gândească! Am încercat sa scriu,însă "puterile" mele de fantoma nu imi permit asta. Pot doar sa controlez vântul si curentul in favoarea mea. Trebuie sa o fac sa creadă in mine si sa nu ma uite pentru a lua legătura.
O admir cum sta in patul ei, încercând sa-si ascundă suferința. Ma așez incet langa corpul ei fragil , sperând ca o voi contacta vreodată. Gândurile imi sunt întrerupte cand deodata Sara se trezește brusc si se uita insistent in direcția mea.
- Harry?
Tocmai mi-a zis numele?! Probabil visează ..
- Shh...visezi. Culca-te la loc.
-Harry... Mi-e foarte dor de tine... Întoarce-te.
Apoi se trântește in pat si isi continua somnul. Ori visa, ori Sara chiar m-a vazut. Ah urăsc sa nu pot vorbi cu ea...
Dupa atâta timp am postat si eu... Stiu ca e cam plictisitor ,dar n-am mai postat de mult timp si mna... Sper ca va place ❤️
