Capitolul 5

70 10 3
                                    

Cineva bate la usa si ma ridic sa deschid,ma gândesc ca o fi el si a uitat sa îsi i-a cheia apoi îmi aduc aminte ca nici macar nu am încuiat.

Deschid usa iar el sta în fața mea tinând în mâna stânga o punga de hartie si în dreapta doua Latte-uri de la cafeneaua de lânga bloc.

-Buna,zice si îl privesc nedumarita.Ti-am adus preferata ta iar aici am câteva croissante cu unt,știu ca îți plac,zâmbeste el.

Zâmbesc si eu si îi fac loc sa intre.

-M-am gândit ca te-a dezamagit reactia mea de azi dimineața si am zis sa încerc din nou.Nu e genul meu de comportament,dar drumul si oboseala m-au facut puțin irascibil.Apropo,aratai minunat...rânjește.

-Obișnuiește-te cu asta,rânjesc si îi dau un cot în joaca.
Dupa ce aseaza tot ce a cumparat pe blatul din bucatarie,îl îmbrațișez.

-De data asta te scuz,îi spun la ureche.Mi-a fost dor de tine zăpăcitule...continui.

-Si mie de tine nesuferito,zice si ma strânge mai tare ridicând-ma în sus.

Apoi timpul parca s-a dizolvat,am povestit atât de multe,ne-am amintit atâtea întâmplari,am râs cu asa o pofta cum nu am mai facut-o de mult si ne-am apropiat din nou ca atunci.Mi-am dat seama ca prietenia noastra nu s-a terminat niciodata,doar a fost pusa pe pauza din când în când.

Am vorbit mult,ne-am confesat si ne-am adus discuțiile la prezent.În nici o zi ajunsesem sa îl aduc la curent cu tot ce se întâmplase în viața mea si mi se parea atât de natural.Parca nici cu Mara nu reușeam sa discut atât de deschis.Si el mi-a spus cam totul.
Cum a terminat Universitatea Valahia din Târgoviste apoi si-a dat seama ca nu prea îl pasioneaza it-ul si s-a hotarât sa vina în Bucuresti si sa urmeze UTCB.A lucrat în diferite locuri ca sa poata sa se întrețina si într-un final a ajuns sa faca ceea ce îi place si în prezent lucreaza ca inginer constructor la Bog'Art desi este în ultimul an la facultate.Mi-a povestit cum s-a ajuns la discuția despre mine si cum mama aproape ca l-a rugat sa ma sune si sa îmi ceara ajutorul iar el a refuzat categoric si într-un finat prin complotul celor doua tot aici s-a ajuns.

Apoi am fost sa facem câteva cumparatori,frigiderul meu e mai tot timpul gol din cauza ca eu nu prea manânc pe acasa asa ca a necesitat un upgrade.
A gatit pentru mine si apropo face o mâncare incredibila,nu știu unde a învațat dar se pricepe.Nu puteam sa ma las mai prejos si m-am laudat si eu cu clatitele mele americane la desert apoi am ciocnit câte un pahar cu vin.

Noaptea parca a venit prea repede,as mai fi stat dar se facuse deja ora 02:20.

-Cred ca o sa ma retrag,i-a el initiativa.Mi-a parut bine ca am conversat.

-A fost o zi pe cinste,adaug eu.

-Mâine ai vreun plan?!

-Nu,zic repede.Poate îți arat împrejurimile.

-S-a facut,spune în timp ce ne îndreptam spre hol.

Ne uram 'noapte buna' în micul vestibul si fiecare intra stângaci în camera lui.

Ma trântesc în pat visatoare si ma gândesc cât de prost a început ziua mea si cât de fain s-a încheiat si parca abea astept sa vina dimineața si sa ne întâlnim în mica mea gradina de pe balcon la o cafea.

.....

În dimineața urmatoarea nu mai m-am trezit atât de devreme,duminica de obicei îmi placea sa lenevesc în pat pâna mai târziu.
Nici colegul meu de apartament nu m-a deranjat.Când am reusit sa ma dau jos din pat si sa ma târasc spre bucatarie, în locuița domnea liniștea.Inițial am crezut ca sunt singura dar si-a facut imediat apariția intrând din balcon.

-Neața' zic cascând.

-Buna dimineața,cum ai dormit?Ca eu am fost buștean.

-Sincer nici nu știu când s-a facut ziua.Cât este ceasul,te-ai trezit de mult?

-Putin mai devreme dar simteam nevoia unei guri de aer si am explorat puțin.Apropo frumos amenajat balconul.

-Îți place,zic mulțumita de mine.

-La nebunie,cred ca e locul tau preferat.

-Este,dimineata si câteodata seara,apoi canapeaua asta confortabila din living e pe locul doi...rânjesc eu.

-Ai investit ceva...remarca el.

-A meritat fiecare banuț.

-O sa am nevoie de un cont unde sa îți fac plata si trebuie sa discutam cum procedam cu facturile pentru utilitați.Nu îmi place sa ramân dator.

Ma blochez puțin,la asta nu m-am gândit si nici nu am de gând sa îi cer vreun ban pe chirie,ce naiba.

-Știi ce zic eu,mai bine i-a tu canile alea doua si vin-o dupa mine,dupa ce beau câteva guri si revin la realitate,discutam si despre afaceri...zic zâmbind.

Se conformeaza si ma urmeaza în mica oaza unde aerul racoros al dimineții înca persista.Dupa ce îmi ocup locul si sorb din cana lichidul cafeniu si parfumat sub privirea lui amuzata,încep discuția.

-Cred ca cel mai bine ar fi ca tu sa îmi lași contul si eu sa îți trimit niște bani lunar.Eu sunt praf la platit facturi si mereu uit sa achit câte ceva.Iar daca te ocupi de acest serviciu suntem chit.Pentru mine sunt prea multe,Netflix,internet,energie electruca,gaze naturale...pâna si de abonamentul la telefon aș uita daca nu mi-ar aduce compania aminte ca trebuie sa îl platesc.

-S-a facut,o sa am eu grija de asta însa vreau sa te ajut cumva,nu vreau sa stau pe capul tau pe gratis.

-Offf,ma ajuți mai mult decât trebuie daca îmi iei toate astea de pe cap si ar mai fi ceva.

-Ce anume?!

-Friginezul,râd eu.Când ai venit nu aveam decât niste Prosecco,câteva doze de suc si nimic altceva.Daca mai faci si aprovizionarea,atunci îți voi fi datoare pe viața.

Rânde cu pofta la remarca mea apoi da aprobator din cap.

-Promit ca frigiderul tau nu va mai plânge niciodata.

Ne-am baut cafelele în liniște,fiecare si-a ocupat timpul cu câte ceva.Eu am conversat cu Vlad iar el a fost total absorbit de peisaj.
Dupa amiaza am iesit la plimbare,i-am aratat împrejurimile,am mâncat în oraș ca sa nu creada ca l-am luat drept bucatar personal apoi ne-am continuat plimbarea pe strazile aglomerate.I-am aratat de unde poate sa cumpere diverse,la ce restaurante poate sa iasa cu încredere si unde sa serveasca o prajitura buna.

Dupa apusul soarelui ne-am întors înapoi spre casa,am mai baut un Latte in fața blocului împreuna si i-am povestit cum am gasit acest apartament.Am încheiat mai repedea seara pentru ca mâine fiecare va avea treburile lui.Cu programul pe care îl am nu știu daca îl voi mai vedea prea curând.

Doar prieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum