P.S. Te iubesc ! |pauză|

Capitolu 3 - Mersi.

Vă anunţ de pe acum că nu e foarte grozav.

_____________________________________________

* Perspectiva lui Mike *

            - Deci, ce ziceţi, dăm o tură prin parc apoi mergem pe terasă, le spun amicilor mei după ce arunc doza de suc care tocmai am terminat-o la coşul de gunoi.

            - Ce mai aşteptăm ? Să mergem ! spune Max, apoi se urcă pe skate şi cu un mic avânt porneşte înaintea noastră.

            Mi-am dat ochii peste cap văzând entuziasmul lui Max. Ne-am luat şi restul skate-urile şi am pornit toţi spre parc. Uneori, cred că Max ar trebui să renunţe la energizantele alea, dar după ce îmi imaginez cum am avea un Max fără pic de viaţă, care să nu se mai entuziasmeze la simplu gând că de luni mai sunt doar cinci zile până vineri apoi avem iar weekend, da, viaţa ar fi plictisitoare fără Max.

            Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în parc. O fi fost atunci când rămăsesem în urmă iar restul începură să strige să mă grăbesc sau atunci când m-am băgat în tipul ăla fără să vreau, pentru că era adâncit în lumea mea, iar tipul aproape m-a luat la bătaie pentru că din cauza mea şi-a scăpat ţigara.

            După câteva ture de parc, ne-am pus pe banca unde obişnuiam mereu să stăm. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, iar tot ce am făcut noi în timpul ăsta a fost să râdem de toţi care treceau pe lângă noi. Sincer, dacă aş fi un om care ar fi trecut pe lângă noi, aş fi crezut că suntem drogaţi sau ceva de genu.

            - Hei Mike, fi atent, îmi spune Max făcându-mi semn spre Derek care se lua iar de o fată.

            Nu îl înţeleg pe tipul ăsta. Chiar nu se poate abţine.

            Îl priveam cum încerca să o sărute, dar tipa îşi întorcea mereu faţa.

            M-am ridicat de pe bancă şi am pornit cu paşi mari în direcţia lor imediat ce am văzut că Derek a dat în ea. Chiar înainte să o mai lovească din nou, mi-am pus o mână în jurul taliei ei şi am tras-o spre mine.

            - Derek, las-o în pace !

* Perspectiva lui Kate *

            Mă uitam speriată la tipul care tocmai ce încercase să mă sărute şi care după spusele tipului care pot să spun că m-a salvat din ghiarele lui, îl cheamă Derek. Era furios şi i se putea citi asta numai din ochii lui care parcă acum erau ieşiţi din orbite. Îşi lăsă mâinile pe lângă corp, strângându-şi pumni, încordându-şi în acelaşi timp muchi.

            Se uită pentru câteva secunde în ochii tipului care tocmai mă salvase apoi îşi lăsă privirea în jos scoţând un mic râset.

            - Ai face mai bine să pleci.

            - Oh, Mike, marele super erou, ce frică îmi e, îmi tremură şi degetul mic de la piciorul stâng, spune Derek începând să râdă împreună cu restul grupului său.

            - Foarte amuzant, aşa de amuzant încât am uitat şi să râd. Acum poţi pleca.

            - Haideţi băieţi, să plecăm, s-a dus toată distracţia.

            Grupul lui Derek se întoarse în partea opusă şi porniră spre ieşirea parcului.

            - Eşti bine ? mă întrebă Mike coborându-şi privirea spre mine.

            - Da, spun eu, cu toate că nu eram.

            M-am îndepărtat puţin de el, vrând să îmi i-au ghiozdanul de pe jos, dar am simţit o durere îngrozitoare aşa că m-am lăsat buburezi. Mike, a venit şi el lângă mine să vadă ce am păţit şi imediat ce a văzut că am o zgârietură nu tocmai frumoasă m-a ridicat de pe jos şi m-a pus pe o bancă.

            - Asta nu arată tocmai bine, îmi spune uitându-se la rana mea.

            - Da, spun făcând o pauză, uitându-mă la blugi mei care acum erau rupţi şi erau pătaţi cu snge din cauza răni. Cred că ar trebui să plec acasă, spun ridicându-mă de pe bancă, dar imediat m-am prăbuşit la loc.

            - Hei, Mike, vi ? spune un tip care tocmai ce se apropiase de noi.

            - Ahm, nu, o să rămân cu, spune şi îşi întoarce privirea spre mine.

            - Kate, îi spun eu.

            - O să rămân cu Kate, ne vedem mâine.

            - Ok, spune tipul şi pleacă.

            Rămăsesem cu privirea încă aţintită pe acel tip. Era destul de înalt, mă întrecea la sigur cu cel puţin un cap. Părul îi era negru şi avea făcută o creastă. Ochii căprui închişi şi pielea puţin bronzată. Cel mai probabil unul dintre prieteni lui Mike.

            M-am trezit din gândurile mele când am simţit un material în jurul genunghelui meu.

            - Nu, nu trebuie, spun când am văzut că îşi foloseşte cămaşa ca să îmi înfăşoare genunghiul.

            - Şi să las rana să continue să sângereze, oricum, nu-i mare pagubă, mai am şi alte cămăşi.

            Îl priveam cum îmi înfăşoară piciorul. După ce a terminat mi-a luat ghiozdanul şi, şi l-a pus în spate, apoi şi-a pus o mână în jurul taliei mele ajutându-mă să mă ridic de pe bancă. Am început să mergem, cu paşi mici cei drept, spre ieşirea parcului, iar cu ajutorul indicaţilor mele am ajuns într-un final şi în faţa casei mele.

            - Mersi ! îi spun în timp ce îmi căutam cheile de la casă.

            - Pentru nimic, ne mai vedem mâine, îmi spune apoi mă sărută pe obraz şi porneşte în direcţia opusă celei din care am venit noi. Probabil mergea şi el acasă pentru că era totuşi destul de târziu.

______________________

Cum v-am zis şi la început, nu e foarte grozav.

Îmi pare rău că am întârziat cu partea asta, dar am avut simulările săptămâna asta.

Nu sunt sigură dacă o să postez şi marţi, dar dacă am idei o să postez...:)

Până data viitoare votaţi şi comentaţi. :)

~CoOkieh