Un nou început, ă? Ce bine sună, dar e atât de greu să iei totul de la capăt. Trecutul îți amenință sufletul.. în timp ce inima e apasata tare de cicatrici.
Închid ochii.
O amintire neclară devine din ce în ce mai reală. Eram eu la 7 ani, într-un colț al casei, plângând cu căștile in urechi.
Dar de ce plângeam?
Aud țipete. Fiecare strigăt îmi rupea o bucățica din inimã. Aud farfurii spărgându-se. Dar cu ce motiv? De fapt era o ceartă.
O ceartă între părinții mei și propietarul casei. Încerc să deschid ochii, dar eram prinsă in acea amintire. Eram destul de înjunghiatã de tot ce se întampla.. voiam să se oprească!
dar.. nu se oprea.
