Dependenţă

Capitolul 3

Erika

Ştiam că atunci când voi ajunge acasă, Andra, îmi va ţine un discurs de toată frumuseţea.. sper să uite sau măcar să îl amâne până mâine. Am nevoie de o baie lungă şi un somn adânc.
- Cine e baiatul cu care vorbeai mai înainte? ... Super..deja a început discursul de parcă ar fi mama.
- Un coleg de liceu.
- Cum îl cheamă?
- Roberto Bellini parcă. Şi te rog,amână discursul până mâine chiar sunt obosită şi vreau să ajungem mai repede acasă.
- Ok, doar ai grijă. Dacă e acel Bellini junior de care îl ştiu de mic, ai grijă maxim ,orice ţi-ar face sau să îţi zică.. doar spune-mi. O să am eu grijă de el.
- Pot să mă descurc şi singură. Dar de unde ştii de Bellini?
- Păi.. înainte să te naşti tu , noi am fost într-o excursie de afaceri în Italia cu tata. Ştiu că am stat o săptămână într-o vilă uimitoare.. chiar dacă aveam 7 ani îmi aduc perfect aminte că era o vilă cu 2 etaje şi mansardă. Totul era mobilat numai de nume mari în materie de mobilier ,dar nici culoarea pereţilor era mai prejos un crem uşor spre alb la fel ca şi gresia din holul lung care ducea spre scări.
- Treci direct la subiect.
- Bine dacă eşti aşa nerăbdătoare. Tata mi-a prezentat un băieţel doar de 3 ani, brunet şi cu nişte ochi superbi. Îl chema Roberto dar eu îi spuneam titirez pentru că mereu alerga prin casa ori acum era lângă mine nu dura câteva secunde şi îl vedeai pe afară alergând de zor o pisică sau un câine. Zici că era turbat ,dar am devenit buni prieteni. După ce am mai crescut amândoi am mai ţinut legătură până ai apărut tu.
- Ce tragic. Mai bine nu apăream şi acum trăiai fericită lângă el.
- Erii, nu înţelege greşit. Totuşi sunt mai mare ca el cu 4ani nu aveam cum să fim împreună ,poate doar prieteni foarte buni. Te iubesc surii şi chiar mi-a făcut mare plăcere să am mereu grijă de tine când eram mici şi rămâneam singure acasă cu bona.
- Mda.. bine. Mie mi foame grav.
- Vrei să oprim la un fastfood?
- Chiar te rog.
- Ok, este unul după colţ. Imediat ajungem.
Ce poveste ciudată.. sora mea deja îl cunoaşte pe necioplit. Oare asta să fie vrun semn? " NORMAL CĂ ESTE. SUNTEŢI SUFLETE PERECHE, CE DRACU?! " Conştiinţă, gândeşti prea departe.. totuşi este foarte frumos . Cu un trup de invidiat, mereu lucrat la sală, părul brunet şi puţin ciufulit.. " Ce te-ai infinge în părul lui, nebunoo " taci conştiinţă eu vorbesc. Aşa şi unde am rămas.. cu nişte ochi dea dreptul superbi, cum să nu te îndrăgosteşti de el? Deja visez frumos..sau poate nu? Poate am o şansă la el, poate se va schimba sau poate el nu e aşa.. "Trezirea Erika, visezi prea frumos " ..mda, mulţumesc conştiinţă.
Ajunse la fastfood comand rapid 2 sandwish-uri mari şi 2 porţi de cartofi prăjiţi şi să nu uit şi de 2 sucuri reci ,totul la pachet. Numai am răbdare până acasă aşa că mănânc totul în maşină numai să câştig timp pentru un somn mult dorit.
Nu durează mult şi ajungem acasă, o pup pe frunte pe sora mea şi îi urez în şoaptă " Noapte bună surii, te iubesc " . Urc direct în camera mea direcţia baie. Chiar am nevoie de o bălăceală lungă şi relaxată. Pun în cadă mai mult de jumătate din spumantul meu preferat cu ciocolată şi las apa caldă să curgă până se va umple cada. În timp ce cada se umple cu apă, grăbesc mersul spre dressing de unde îmi aleg o lenjerie nouă şi nelipsitele mele pijamale scurte cu Minnie.

Sunt trezită din somn de vibraţiile telefonul meu care nu are de gând să se oprească prea curând. Sună ca un disperat.. dar cine o fi? Un număr nou..hm
- Alo?
- Ciao pisicuţă.
- Serios? Chiar nu ai somn? Şi de unde dracu ai numărul meu?
- Nu te enerva prea tare că faci riduri. Te rog,vino în 10 min în parcul Rizori.
- Dorm.
- Te rog ,vreau să te văd..
- Poţi şi mâine să mă vezi.
- Am nevoie acum.. dacă nu vin direct la tine şi cred că mamei tale nu prea o să îi placă.
- În 10 min sunt acolo.
- Te aştept..
Doamneee.. omul ăsta e sănătos? E ora 3 dimineaţa şi el stă într-un parc din apropierea mea? Clar îi s-a întâmplat ceva. ŞI DE UNDE MAMA DRACULUI ARE NUMĂRUL MEU? Chiar are să îmi dea nişte explicaţi serioase.
PLAY MEDIA
În mai puţin de 10 min sunt în parc şi îl zăresc pe 'frumosul meu' stând pe o bancă cu o cafea în mână privind în gol.. pare supărat şi abătut.
- Bună.. spun uşor mai mult în şoaptă
- Hei, mulţumesc că ai venit. Ia un loc te rog. Ţi-am luat şi ţie o ciocolată caldă.. nu ştiam dacă bei cafea sau nu..
- Mulţumesc.. chiar m-ai nimerit. Nu e punctul meu forte cafeaua dar mai beau din când în când. De ce mai chemat?
- Ai uitat aşa repede că mai lăsat cu ochii în soare fără să îmi răspunzi?
- A da.. puteam vorbi asta şi mâine la şcoală într-o pauză.
- Nu puteam să dorm dacă nu aflu mai repede.. Nu îţi place să fii complimentată? ..spune ultima frază mai în şoaptă şi se apropie de mine.. panică
- Cum ţi-am mai spus.. îmi place să fiu complimentată dar nu şi de persoanele care au intenţi ascunse.
- Ce vrei să spui cu asta? Că mă dau la tine?
- Oarecum.. aştepţi să îţi cad în plasă cum ţi se întâmplă mereu la alte fete ,dar stai liniştit la mine ni ţine.
- Se pare că ai aflat cam multe despre ceea ce fac.. dar de mine nimic nu ştii.
- Ştiu că te cheamă Roberto Bellini, eşti clasa a 12a şi... iubeşti motoarele?
- Exact. Ultima parte după ce ţi-ai dat seama?
- Păi conduci un motor impresionant de frumos..
- Merită orice bănuţ băgat în el.. dar tu? Spune-mi despre tine.. chiar vreau să te cunosc.
- Ce vrei să ştii?
- Despre tine.. orice.
- Păi mă cheamă Erika William, cum ai aflat deja, sunt boboacă ,stau alaturi de sora mea şi..
- Părinţi tăi unde sunt?
- Păi... arăt spre cer şi simt că o să plâng dinou.
- O nu.. chiar îmi pare rău. Nu vroiam să te fac să plângi.. hai vino aici. şi mă ia în braţe... ce bine e aici.. şi ce parfum are ..sigur ajung în comă la spital.
- Descărca-te cât ai nevoie..eu voi fi aici ţinundu-te în braţe.. îmi spune lângă ureche şi mă pupă pe frunte.. ce bine se simt buzele lui pe fruntea mea...
- Mulţumesc.. spun încep încercând să îmi potolesc lacrimile
- Nu ai de ce să îmi mulţumeşti.
- De ce nu eşti acasă, în patul tău.. dormind? încerc să schimb subiectul
- Pentru că îmi doream enorm să îţi văd ochii înainte să adorm.. eşti foarte frumoasă, Erika.. nu mi te pot scoate din minte. Frumuseţea ta îmi este tipărită pe retină.
- Încerci cumva să mă 'agăţi ' ?
- Chiar de loc.. spun adevărul. Mi-aş dori mereu să adorm privindu-te.. şi când mă trezesc să te sărut ca un flămând ce sunt..
- Foarte frumoase cuvintele.. dar e prea mult. mă desprind din braţele sale şi dau să plec dar mă trage de mână
- Te rog... nu mă evite, nu te speria de mine ,nu fugi de mine..
- Mai bine plec.. ne vedem mâine la şcoală. Noapte bună.
- Şi pupicul de noapte bună? spune şi face o faţă de căţeluş plouat
- Chiar este nevoie?
- Dacă nu mă pupi, asta înseamnă că nu dorm deloc. Iar insomnia înseamnă că te voi suna şi te voi ţine trează toată noaptea. Deci da,este nevoie dacă chiar vrei să dormi.
- Ticălosulee..
- Doar pupă-mă.
Mă apropi de el.. de aici chiar se muult mai bine culoarea ochilor lui în care sigur m-am pierdut. Mă ridic pe vârfuri dar degeaba ..înălţimea lui e colosală. Mă ia în braţe ca să fim la acelaşi nivel, îl pup pe obraz şi mârâie nemulţumit. - Ai zis doar să te pup..
- Dar nu pe obraz.. nici nu termină de zis şi se năpusteşte asupra buzelor mele.. rămân fără suflare. Îmi tachinează buza de jos, muşcând-o, sugând-o.. numai că limba lui e nerăbdătoare să îmi cerceteze orice ocolţişor din gură..dar mai bine întrerup tot că cine ştie unde se ajunge...
- Roberto, gata.. trebuie să plec.
- Chiar trebuie? Nu aş înceta niciodată să îţi privesc ochi superbi pe care îi ai.
- Mulţumesc de complimente dar chiar trebuie... mâine am şcoală.
- Bine.. atunci ne vedem maine, pisicuţo? spune şi mă lasă jos.. ce bine e cu picioarele pe pământ.
Ridic o sprânceană şi mă uit cel mai urât cu putinţă la el.
- Ok, ok. Mă predau. spune el şi ridică mâine în aer
- Nu îmi mai spune pisicuţă.
- Bine, o să îţi găsesc alt alint, pisicuţo..
- Noapte bună Roberto.