Dependenţă

Capitolul 5

Roberto

O aştept pe Erika să iasă odată de la ore..numai am răbdare. Vreau să o văd.. dar apare Francesca şi se atârna de gâtul meu ca o liană.
- Bună iubitule. spune ea pe un ton.. hmm ea crede că e senzuală dar se înşeală
- Bună Francesca. Nu îmi aduc aminte să fim iubiţi.
- Seară nu ai mai venit la mine.. nici nu mi-ai mai scris vrun mesaj. Ce se întâmplă?
- Nimic. M-am futut odată cu tine şi gata.. crezi că sunt iubitul tău. Stai calmă ,drăguţă. Mi-ai făcut o muie excelent de bine. O să mai apelez la tine când mai am nevoie.
- Te-ai schimbat... e din cauza boboacei? Văd că îţi cam strălucesc ochi dupa ea.
O văd pe Erika ieşind.. se uită la mine dar mă ocoleşte de parcă aseară nu s-a intamplat nimic.. putea măcar să mă salute.. dau să plec după ea dar nu înainte să îi răspund brunetei:
- Nu te interesează. Pa.
O prind de mână şi îi zic:
- Treci aşa pe lângă mine fără să mă saluţi?
- Erai ocupat şi nu am vrut să te deranjez.
- Pe bune? Tu nu ai să fi niciodată un deranj pentru mine.
- Aha. Ai spus că vrei să vorbim.. aştept.
- Da.. vroiam să te scot la o plimbare pe malul mări, dacă vrei desigur.
- Ok..dar până la cină vreau să fiu acasă.
- Ţi-a impus surioara termen? încep să râd de ea
- Nu doar că vrea să luam cina împreună. mi-o taie cât se poate de sec şi rece
- Bine, atunci să mergem.
Ne urcăm în maşina lui Marco, dau drumul la radio, întorc cheile ca să pornesc maşina dar nu înainte de:
- Lasă-mă să te ajut cu centura.
Mă aplec uşor peste ea, cuprind centura în mână,am grijă să nu o lovesc şi o prind. Parfumul ei îmi invadează iar nările şi simt că mă lasă fără aer.. Are un parfum puternic de cocos amestecat cu ciocolată care te înnebuneşte ,vrei să o guşti cât mai curând. Priveşte pierdută pe geam.,se uită numai în gol.. o supără ceva sau a supărat-o cineva.. jur că îl bat cu mâna mea pe cel care a îndrăznit să o supere.
- Hei.. ai păţit ceva? o întreb şi îi mângâi uşor piciorul
- Nu ,sunt ok. zâmbeşte fals.. firar, urăsc când minte
- Minţi.. nu te simţi bine în prezenţa mea? Te duc acasă.. doar spune-mi.
- Nuuu, stai calm. Îmi face plăcere să fiu în preajma ta doar că mă gândesc la ce s-a întâmplat ieri..
Vai, să nu zică că am lovito său că am sufocato cu braţele mele...
- Te-am rănit cumva? Ştiu că sunt o persoană foarte posesivă câte odată şi am vrut să te am numai pentru mine aseară.. de aia poate te-am strâns prea tare în braţe. Îmi pare foarte rău..
- Nuuu, am dormit excelent. îmi mângâie uşor obrazul.. Iubesc să fiu 'sufocată' cu atenţia cuiva.. asta însemnând pentru mine că îi pasă acelei persoane.
- Atunci? Ce te macină?
- Mă gândesc că pentru tine poate sunt doar o joacă iar eu iau totul prea serios şi tot eu o să sufăr după..
- Să nu te mai gândeşti la asta niciodată. spun şi trag repede pe dreapta.. nu îmi vine să cred că crede asta despre mine.. de ar ştii că mă face să mă indragostesc de ea.. mai mult pe zi ce trece. Niciodată tu pentru mine nu o să fi o joacă. Chiar îmi place de tine şi simt că înnebunesc dacă nu îţi văd ochii acea superbi de care m-am îndrăgostit pe loc, buzele acele senzuale care debea aşteaptă să fie strivite de ale mele. mă opresc şi o sărut uşor. Rămâne nemişcată până când o muşc de buza de jos şi îmi răspunde la sărut. Limba mea lacomă cercetează ,memorează orice colţişor. Este aşa de dulce încât nu mă mai satur de ea.
Întrerupem sărutul din cauza lipsei de aer.. îmi lipesc fruntea de a ei şi îi şoptesc sacadat:
- Eşti aşa de dulce încât nu mă pot sătura de tine, frumoasa mea.
Îmi preiau locul de şofer, verific dacă am parcat bine maşina, ies din maşina şi îi deschid portiera frumoasei mele şi o ajut să coboare, blochez maşina şi pornim spre plajă. O iau de mână şi nu ripostează ..deci e un început.
- Spune-mi ceva despre tine.. aseară nu prea ai apucat să spui mare lucru. deschid subiectul şi sper să nu îmi pară rău
- Păi.. iubesc ciocolata şi cocosul..
- Se simte.. o întrerup
- Daa.. râde ea. Râsul ei e ca o melodie ce îmi alină sufletul.. este aşa de colorat încât nu ai cum să îl uiţi vreo dată. Are un zâmbet de milioane..
- Iubesc mâncarea italienească , merg des la sală, alerg din când în când. Iubesc să ies în oraş cu prieteni sau la cumparaturi cu prietenele. Ador la nebunie plimbările nocturne.. sub lumina luni. Îmi place stă până târziu şi să vorbesc cu prieteni sau să stau afară.. ţie ce îţi place?
- Mie îmi plac multe,dar prima de pe listă de acum eşti tu. o sărut pe frunte uşor
- Pasiuni, joburi, ceva..
- Iubesc aventura, adrenalina, viteza. Ador să fiu în centrul atenţiei, să fiu iubit şi alintat, pupat nonstop mai bine zis 'sufocat' cu dragostea persoanei de lângă mine. Îmi plac şi mie plimbările nocturne.. doar că pe malul mări. Alerg şi eu, sală fac după cum se vede şi..
- Şi ce ?
Mă apropi uşor de buzele ei şi îi şoptesc peste ele:
- Ador să fac asta.. şi mă năpustesc asupra buzelor ei flămânde după ale mele. Fata asta o să ajungă ca un drog pentru mine de care nu pot să mă las prea curând.. o să fiu dependent de ea şi de săruturile dulce ale ei. Întrerup sărutul când văd în apropiere o terasă pe plan şi se pare că e deschisă , îi las un sărut scurt pe nas şi o întreb:
- Vrei să mâncăm, bem ceva? Orice.
- Chiar nu vreau să te deranjezi.. lasă-ţi bani acolo.
- Erika, spune. Suc?
- Rob.. te rog.
- Bine un suc. Vin imediat.
Plec înainte să mai apuce ea să spună ceva. Auzi la ea deranj.. aş face orice pentru ea. I-aş cumpăra şi luna de pe cer dacă ar fi la vânzare. În câteva secunde am ajuns la terasă, văd că e full în seara asta. Simt că îmi pune mână cineva pe spate şi îmi şopteşte:
- Am nevoie de tine, acum. Vreau să te simt în mine..
Asta îmi mai lipsea.. Francesca, femeia fatală. E frumoasă dar nici una nu o întrece pe Erika, înaltă şi cu par brunet, ochi albastri şi un trup cu forme foarte bine definite de un medic chirurg. Orice bărbat ar dori-o pentru o noapte.. dar nu şi eu. Numai, sunt băiat cuminte.. nu vreau să o supăr pe Erika.
- Francesca, lasă-mă.. nu am timp de tine.
- Eşti aici cu ea, nu? Te urasc Roberto. O să regreţi că mai pierdut.
- Mă faci să râd.. stai că îl sun pe Marco şi te rezolvă el cu intratul în peşteră. râd de ea şi scot telefonul din buzunar şi îl apelez pe Marco
- Ciao amore. Ce faci?
- Ciao. Mă plictisesc prin casă, filme,popcorn.. etc. Tu ce faci? Ai păţit ceva?
- Da. Sunt la terasa de pe plajă iar Francesca vrea futută neapărat.
- Şi ce mai aştepţi frăţioare?
- Mă aşteaptă Erika pe plajă, nu am timp de ea . E numai a ta. Vorbim diseară mai multe.
- Bine, vin eu şi o rezolv. Ai grijă de Erika.
- Da frate. Şi tu ai grijă cu..
- Paaa.. mi-o taie scurt
Ăsta e frăţiorul meu. Acum că am scăpat de Francesca, trebuie să mă concentrez pe Erika..oare ce sun bea? Hmm.. mai bine iau o ciocolată caldă pentru ea că s-a lăsat cam frig afară.
- Da-ţi-mi şi mie o ciocolată caldă mare, o cafea cu lapte tot mare şi o cutie de bomboane cu ciocolată.
- Imediat.
Numai bine, văd o femeie cu mulţi trandafiri intrad la terasă, mă grăbesc să fiu eu primul care ia flori.
- Da-ţi-mi 10 trandafiri roşi.
Plătesc şi mă întorc la bar să iau comanda, achit şi plec. Sper să nu fi plecat.. ştiu că a durat cam mult dar se merită. O văd pe fata mea cum stă pe un şezlong cu picioarele la piept şi privind departe de lumea de aici.. îi este frig şi iar e căzută pe gânduri. Mă pun uşor lângă ea fără să se sperie .
- Hei ..scuze că a durat atât. Ţi-am luat o ciocolată caldă că văd că ţie cam frig..
- Mersi mult dar nu trebuia..
- Shh, numai spune nimic. Am o surpriză pentru tine.
- Ce bătaie meriţi Rob..
- Ăstea sunt pentru tine..mulţumesc mult că ai vrut să mă însoţeşti.
- Doamnee sunt aşa frumoşi. Mulţumesc multt. sare la gâtul meu ,dă să mă sărute dar nu ajunge.. aşa că o iau în braţe şi îşi încolăceşte picioarele în jurul meu. Semn că nu vrea prea curând să se dea jos. Mie îmi convine..nu este grea deloc. Se apropie de urechea mea ,mă pupă şi îmi şopteşte :
- Vreau ca seara trecută să se repete.. vreau să mai dormi cu mine că dorm prea bine. Mă simt mai în largul meu.. te rog, acceptă.
- Păi şi cum facem.. în seara asta ai cina cu sora ta..
- Îţi dau mesaj după ce adoarme şi vi singur la mine în cameră.. sigur eu o să fiu pe jumătate adormită. chicoteşte ea
- Bine dar până atunci trebuie să te duc acasă..
- Chiar trebuie? Mie aşa bine aici cu tine..
- După mine nu aş mai pleca de aici dar se face seară şi ai nevoie de hrană.
- Nuuu.. singurul lucru de care am nevoie eşti tu, prostule.
- Heiii, frumos compliment. încerc să par supărat.. şi sper că mia ieşit.
- Să nu îmi spui că te-ai supărat?
Dau uşor din cap semn ce îi afirm ce a spus ea.
- O haidee.. vino să te pupp.
Numai apuc să spun nimic pentru că ea mă prinde într-un sărut.. de care nu m-aş mai dezlipi prea curând.