My Little Devil †★Kuroshitsuji★†

† 1 †

- Hayley !!! Părinții mei au încercat să apere cu prețul vieții lor tronul Phantomhive și pe mine.

- Mama !!! Priveam cum părinții mei erau torturați de către oamenii îmbrăcați cu pelerine negre având un simbol al unui liliac pe ele și pe arme.

- Voi ucide orice membru al familiei Phantomhive iar tronul va fi al meu.

- Fey ia tronul, ia viețile noastre dar lasă fetița în pace. Părinții mei se rugau pentru viața mea.

- De ce să nu reunim familia în ceruri? Defapt poate o să o las în viață ar fi distractiv.

 Tot ce am mai văzut a fost acel tip pe nume Fey trecând prin inima mamei o sabie cu același simbol de liliac.

- Maya !!! Tata era și el disperat.

- Acum Ren e rândul tău. Nu o să uit niciodată acel râs când mia omorât părinții, râsul acela mă bântuie chiar și acum.

- My Lady treziți-vă, nu ați terminat de semnat toate documentele.

- Sebastian! Mă trezesc clipind și pun cap la cap cuvintele șoptite de Sebastian.

- My Lady, nu vreți să vă continuați somnul?

- Nu. Cât e ceasul?

- 22:44.

- Sebastian de ce nu mai trezit?

- Aveți nevoie de somn My Lady, nici acuma nu voiam să vă trezesc, mă gândeam că nu o să mă auziți și că o să vă pot duce la culcare.

- Mă descurc, trebuie să termin astea până dimineață.

- Lady Hayley aveți nevoie de somn.

- Sebastian sunt bine, retrage-te. A ieșit cu chiu cu vai așa cum i-am cerut.

 Și acum îmi amintesc cum l-am cunoscut pe Sebastian.

º~º~º~º~º~º~º~º~º

- Hai puștoaico de acum îmi vei aparține. Omenii lui Fey mă țineau de mâini în timp ce el apăsa un fier încins cu semnul liliacului pe costa mea stângă.

 Țipam de durere și de sete de răzbunare pe acest om. Am fost dusă dinou în cușca unde eram închisă, mintea și inima mea se umpleau de întuneric și răutate, iar atunci a apărut el.

- Noul meu stăpân va fi o fetiță de 10 ani care nici nu are un metru înălțime? Mă uitam la el debusolată. Numele meu e Sebastian, tu mai chemat aici, sunt un demon care îți poate oferi răzbunarea pe care o dorești, dar trebuie să îmi oferi sufletul tău la schimb. Eu îți voi rămâne mereu loial până în ziua când îți vei îndeplini răzbunarea iar eu îți voi devora sufletul.          Accepți acest contract cu un demon, Hayley Phantomhive?

- Accept să fac acest contract cu tine Sebastian, distruge-i pe toți cei care mau făcut să sufăr.

- Yes, My Lady. Sebastian a omorât mulți din oamenii lui Fey dar el nu era printre ei. Așa am ajuns să ne întoarcem dinou la conacul Phantomhive după ce Fey a fugit cu coada între picioare.

º~º~º~º~º~º~º~º~º

 Am terminat și cu documentele pentru regină, m-am uitat pe telefon și era ora 06:38. Deja era prea devreme ca să mai pot dormi, m-am dus la bucătărie, Tanaka, Mey Rin, Finny, Bard și Sebastian deja erau acolo pregătind micul dejun.

- Lady Hayley de ce sunteți aici așa de devreme.

- Mey Rin sunt bine, nu e nevoie să îți faci griji.

 La ora 7 totul era gata așa că am luat micul dejun mai devreme. Voiam să mă întorc dinou la mine în birou ca să văd dacă mai am ceva de rezolvat. În fața uși Sebastian deja mă aștepta.

- Ce mai e de data asta?

- My Lady, chiar aveți nevoie de somn, nu puteți să vă continuați treaba așa.

- Sebastian am zis eu că văd deja steluțe sau că nu mai mă pot ține pe picioare?

- Nu dar...

- Atunci dă te la o parte.

- My Lady...

- Sebastian e un ordin. Sa dat din drumul meu întocmai cum i-am ordonat.

 Intru în birou și mă îndrept spre birou cu Sebastian în spatele meu, nu mai vedeam drumul până la birou cum trebuie, pur și simplu picioarele mele au cedat și am căzut moale în brațele lui Sebastian.

- My Lady nu ați mai dormit cum trebuie de câteva zile.

 Ma luat în stil mireasă și ma dus în camera mea, nu mai am nici forțe să mă contrazic cu el așa că îl las pur și simplu să mă ducă spre lumea viselor.

 Sebastian a așteptat afară până mi-am luat pijamalele pe mine, nici nu am mai apucat să mă întind cum trebuie în pat doar am căzut și am întrat în lumea viselor.

SEBASTIAN POV.

- My Lady sunteți gata? Nu am auzit nici un răspuns așa că am decis să întru.

 Era căzută pe colțul patului deja dormea.

 O ridic cu grijă și o așez în pat învelind-o. Mereu se va forța la maxim, dar e decizia ei așa că dacă moare de oboseală sufletul ei tot îmi va aparține așa că nu am de ce să mă îngrijorez sau să îmi pese.

 Totuși uitându-te la ea parcă îți vine să te înmoi, pare așa liniștită și neajutorată când doarme, de parcă ar fi dinou prima dată când am cunoscuto, doar că acum diferența e că pare mai liniștită.

Atunci era un copil care ar fi dorit să poată plânge dar se abținea pentru a nu părea slabă față de nimeni. Mă bucur că acuma nu mai ai motive să plângi, partea rea e că ai deveni rece ca un cub de gheața.

Încă ești doar o țâncă, încăpățânată care mai are foarte mult pentru a se maturiza, My Lady.

º~º~º~º~º~º~º~º~º~º~º~º~º

Primul capitol, sper să vă placă și îmi pare rău pentru greșelile de ortografie.

Ne mai citim drăcușorilor !!!