Au trecut 3 zile de la acel incident, iar Sebastian încă nu e vindecat. Acțiunile lui prin conac au fost foarte puține, Tanaka sa ocupat de pregătitul mâncării, în rest nimic ieșit din comun, totul în liniște. Am reușit să termin toate rapoartele trimise de Regină, asta însemnănd că tot ce mai îmi rămânea ca îndatorire era să a grijă de Sebastian.
- Hayley ști că nu trebuie să mă supraveghezi 24/24, nu? Sângele nu se mai află în organismul meu, iar rănile mele încep să se vindece.
- O să poți spune asta când vei fi complet vindecat și vei merge pe propriile picioare.
- Hayley cred că ai dreptate, nu mă simt prea bine. Sebastian își închide ochii, mă ridic repede din fotoliul unde stătea încovoiată, citind și merg spre patul lui. E incredibil cum clișeul acesta funcționează mereu cu voi oamenii.
Sebastian mă prinde de braț și mă aruncă cu el în pat, luându-mă în brațe și așezându-și capul în scobitura gâtului meu.
- Sebastian...
- Shhh, nu era vorba că pentru am reveni am nevoie de odihnă?
Își ridică capul pentru a mă săruta, un sărut care aproape mă lasă fără aer, după care s întoarce la poziția lui anterioară. Eu mă las pradă, luându-l în brațe, trecându-mi mâinile prin părul lui, într-un final auzindu-i respirația mai liniștită, a adormit și nu după mult timp somnul ma cuprins și pe mine.
~º~º~º~º~º~º~
- Lady Hayley... Îmi deschid ochii pierdută și tot ce pot distinge este figura lui Tanaka, mă ridic în șezut, dându-mi seama de tot ce era în jurul meu. Lady Hayley masa este gata.
Uitându-mă mai atent îl vad pe Sebastian care mă ținea cu o mână de mijloc și cu fața în perne.
- Sebastian.
- Cred că prefer să rămân așa încă o vreme. Mă ridic repede din pat, evitându-i privirea lui Tanaka, un asemenea moment mi se părea destul de prost să fie văzut de el.
- Haide, te ajutăm până la sala de mese. Eu și Tanaka l-am dus pe Sebastian până sus la masă.
- Sebastian e o bucurie să te avem dinou cu noi la masă. Finny parcă a scăpat de o piatră la inimă și a mâncat din farfuria lui liniștit, la fel ca restul de altfel, toți păreau să se bucure că îl văd dinou pe Sebastian și asta că a petrecut doar 3 zile fără să iasă.
- Curând voi începe să îmi reiau activitățile la conac.
- Rănile tale abia încep se se vindece, încă nici nu poți să mergi singur, eu zic să nu îți faci prea mari speranțe și să nu te umfli atâta în pene. Cu toții am început să râdem, chiar și Sebastian ne-a acompaniat. După masă l-am ajutat din nou pe Sebastian să ajungă în cameră.
- Ne putem continua somnul? Mi-a făcut loc lângă el în pat. Am ezitat. Haide e mult mai liniștitor să dorm, am dat jos hainele pe care le aveam și peste lenjerie am luat o cămașă din dulapul lui Sebastian, strecurându-mă cu el în pat, reluându-ne postura dinainte să mergem la masă.
-^-^-^-^-^-^-^-^-
Mă trezesc și observ că încă era întuneric, când mă uit la ceasul de pe telefon era doar ora 2 am. Meditez puțin dacă un pahar de apă merită să mă ridic, Sebastian încă dormea, acum că stau să ma gândesc nu l-am ai văzut pe Sebastian dormind, nici nu știam că demoni dorm. Se pare că otrava la transformat literalmente în om, poate chiar mai slăbit și fragil. Într-un final merg sus în bucătărie.
Pe coridor am o senzație stranie, un fior rece mă cuprinde, două siluete se aflau în spatele meu și din nefericire nu erau membri ai casei.
- Lady Hayley, nu aveți somn?
Sângele mia înghețat, cei doi tipi care îl slujeau pe Fey, erau dinou aici. Cel cu sabia ma atacat, un atac care l-am ferit pe ultima sută de metri.
- Cu grijă Brais, o vrem vie, am continuat să evit și să ripostez la unele atacuri dar tipul acesta era mult prea puternic.
Chiar când eram la pământ, tipul numit Brais a fost aruncat în perete, în urma lui rămânând Finny și Bard.
- Lady Hayley sunteți bine? Doar am dat din cap aprobator și băieții au continuat să îl atace. În capătul coridorului a apărut Mey Rin începând să tragă spre celălalt tip a cărui nume nu îl aflasem.
Tipul sa prins de gâtul lui Brais și deodată au dispărut, fără nici un motiv, fără nici o urmă, doar au dispărut.
- Am presentimentul că încă nu au părăsit conacul. Tanaka avea o expresie îngrijorată. Tot ce mintea mea îmi mai zicea era să alerg și asta am făcut am alergat spre subsol, când am deschis ușa camerei lui Sebastian erau acolo, Brais având mâna pe gâtul lui Sebastian, cu sabia impregnată de sânge, la care Sebastian nu ar mai fi rezistat. Nu putea face nici o mișcare, rana lui sa deschis, propriul lui sânge pătându-i cămașa albă, încerca se se opună.
- Am fost trimiși din nou aici ca să terminăm cu ce ne încurcă, majordomul tău demon.
Tanaka a apărut în spatele meu cu o sabie, pe care am luat-o.
- Nu crezi că și tu ești c-am lipsit de modale? Dat fiind că încă nu îți știm numele. Îi atac, obligându-i să se îndepărteze de Sebastian. Se pare că lupta asta va trebui să o dau fără el, ba din contră va trebui să fiu eu cea care îl protejează.
- Ai dreptate, unde îmi era capul, numele eu este Aidrian Leeson, sunt mâna dreaptă a Maestrului Fey.
La fiecare intenție a lor de al atinge pe Sebastian le apăream în care, blocând atacurile lor. Tanaka la apărat pe Sebastian de aproape, iar ceilalți m-au ajutat să îi țin deoparte.
- Brais, retrage-te, pare inevitabil să luptăm fără ca Lady Hayley să iasă rănită. Maestrul Fey nu ne-ar permite. Demonul lui sa oprit și a făcut întocmai cum i sa ordonat. De ce îți aperi cu atâta vehemență demonul, oricum Maestrul Fey nu o să permită să rămână în viață, doar că data viitoare ne vom asigura să nu fi acolo. Din nou să prins de majordomul lui, poate prea aproape, modul lor de a dispărea părea foarte...personal să zicem.
După ce apele s-au mai liniștit am rămas dinou doar eu și Sebastian, era în jur de 6 am. și el nu părea să mai reziste mult treaz.
- Ce zici dacă ne punem dinou la somn? Se uită la mine puțin derutat după care îmi face loc și ne pierdem dinou amândoi în neant.
CITEȘTI
My Little Devil †★Kuroshitsuji★†
FanfictionVa veni să o ajute cu răzbunarea ei doar ca să-i devoreze sufletul. După 6 ani de când sau văzut pentru prima dată el încă e alături de ea. Ea se va răzbuna vro dată de cel ce ia omorât părinții? Și dacă o va face el va mai dori sa-i devoreze suf...