†7†

148 10 8
                                    

Nimic ieșit din comun, totul în liniște dinou. Sper ca aceste cuvinte să nu îmi poarte ghinion.

Cu trecerea a două săptămâni Sebastian a început să se recupereze și să își reia îndatoririle prin casă, chiar dacă toți membrii conacului am insistat să mai rămână la pat măcar încă o săptămână.

Restul timpului l-am petrecut primind contracte de rezolvat pentru regină, plecând și în câteva misiuni ba cu Finny sau Bard ori cu Mey Rin. Precum un pustnic pe care îl urmăream de ceva vreme, dar în seara când însfărșit am dat de el a înjunghiat un copil de 7 ani.

Câteva zile după i-am permis lui Sebastian să mă însoțească la înmormântare, am stat în umbră, mama băiețelului ținea de mână o fetiță mult mai mică și își plângea fiul.

- Lady Hayley, v-am adus frappuccino de căpșuni. Sebastian a pus băutura pe birou în fața mea.

- Mulțumesc Sebastian. Las IPad-ul pe birou și iau o gură din frappuccino, lăsându-mi capul pe spate și închizând ochii pentru câteva secunde.

- Cred că dumneavoastră sunteți cea care are nevoie de odihnă Lady Hayley.

- Sunt OK, dar cred că îmi voi pune capul pe pernă puțin.

- Fără nici o grijă, dacă nu vă treziți dumneavoastră o să vă trezesc eu în 3 ore.

- Mulțumesc. Mi-am luat băutura și IPad-ul și am urcat în cameră unde am mai verificat câteva notificări după care am adormit.

Să deschid ochii îmi era cea mai grea parte sau poate asta era ridicatul din pat, dar nici prima nu era departe.

Eram trează, dar îmi țineam ochii închiși sperând că somnul o să se ivească dinou, după 10 minute m-am ridicat și terminând tot ce mai aveam din băutură, cobor în căutare de orice. Pe geamurile coridorului observ cerul oranj cu nuanțele de roz si albastru, părea așa pufos precum vata de zahăr.

Totul era îmbibat în liniște, nici o urma de ființă nicăieri.

- Unde e toată lumea?

- Mey Rin si Bard sunt în oraș pentru cumpărături, iar Sebastian si Finny au plecat la conacul Bell, doamna Victoria a implorat sa o ajute. Madame Victoria va invitat și pe dumneavoastră. L-am aprobat pe Tanaka și am urcat ca să mă pregătesc mi-am luat o cămașă cu trandafiri brodați alături de o fustă din piele, iar în picioare o pereche de botine cu toc. Mi-am pieptănat părul și mi l-am trecut pe după urechi, am terminat și Make Up-ul, între timp Tanaka a chemat un șofer care să mă ducă.

+_+_+_+_+_+_+

- Hayley, mă bucur că ai putut ajunge. Madam Bell mă ia în brațe și după a început să mă conducă în curtea din spate a conacului.

- Mă bucur să te revăd Victoria.

- E mare păcat că tu și Sebastian nu ați mai rămas la petrecere.

- Îmi pare rău madame, eram foarte extenuată în acea zi.

Când am ajuns în curte, Sebastian și Finny erau cățărați pe o schelă alături de găleți de vopsea.

- Angajații tăi mi-au fost de mare ajutor Hayley, îmi pare rău că nu v-am cerut ajutorul personal dar majordomul dumneavoastră a insistat că nu aveți nimic în potrivă asă că doar m-au urmat.

- Nu e nici un deranj madame, chiar sper că v-au fost de ajutor. Sebastian sa întors și ma privit, a renunțat la eleganța lui purtând doar cămașa cu mânecile ridicate și deschisă la primii trei nasturi, dar chiar și așa atitudinea încă îl făcea demn de nobilime.

Tot ce am mai văzut a fost o nuanță maro-roșiatic, același ca pe pereții conacului.

Finny a scăpat găleata de pe schela de sus, îmbibându-l pe Sebastian, vopseaua îi acoperea șuvițele negre de păr, prelingându-se pe față permițând să i se mai vadă dor părți a le pielii, continuându-și drumul pe cămașa lui albă.

- Oh, Dumnezeule, tinere, Mary te va conduce să te speli de vopsea.

- Îmi pare atât de rău Sebastian. Finny părea chiar speriat, dar Sebastian nu a zis nimic doar a urmato pe servitoarea conacului Bell.

- Oh, Sebastian, ce ți sa întâmplat? În acel moment Lizzy a ieșit din casă.

- Nu te mai stresa Finny, se curăță și o să îi treacă. Finny a ridicat găleata și am intrat alături de Madame Victoria în casă. Mary aranja prin salon.

- Mary, Sebastian o să aibă nevoie de haine noi, vezi dacă poți face rost de undeva. Lizzy a luat hainele găsite de servitoare și i le-a oferit lui Sebastian, arătându-i cum să ajungă la baia de sus.

Am urcat și m-am oprit în ușa de la baie.

- Cred că mai bine am merge acasă, ai nevoie de o baie până vopseaua nu prinde drag de tine. Nu mai are sens să irosești alte haine. Sebastian avea cămașa în mână pe piele încă alunecând firicele de vopsea. Culoarea asta nu te prinde deloc.

A zâmbit și a luat cămașa înapoi pe el, l-am lăsat să se îmbrace dinou în cămașa lui, în timp ce am coborât dinou în salon, unde Finny încă își cerea mi de scuze iar madame Victoria nu știa cum să-i mai explice că accidentele se mai întâmplă și că nu e un capăt de lume.

- Finny...

- Gata cu plânsul Finny e vopsea care se duce după spălare, nu e nevoi să faci atâta tam-tam.

- Exact, o să îl scoatem pe Sebastian afară la furtun, poți fi tu cel care îi spală păcatele.

- Sau hai să nu. Sebastian și-a pus mâna pe capul lui Finny folosindu-l ca pe o măsuță, toți trei am început să râdem.

+-+-+-+-+-+-+

- Ce vi sa întâmplat, Sebastian?

- Finny a produs un mic accident. Mey Rin sa pierdut câteva secunde, dar după părea să își fi amintit ceva ce voia să ne zică.

- Lady Hayley avem o vizită foarte importantă.

În salon aștepta însuși regina, cu părul ei cu fire albe făcut bucle, îmbrăcată cu o rochie în stil victorian, cu mănuși asortate. Era acompaniată de majordomul ei de păr alb.

- Majestate cu ce onoare vizitați conacul Phantomhive?

- Hayley scumpo, mi-aș fi dorit să te vizitez într-un ambient de bucurie dar avem o problemă serioasă de care vreau să te ocupi.

Regina îi face semn lui Ash, iar acesta lasă pe masă un teanc de dosare.

- Sunt expediente a copiilor dispăruți pe parcursul a jumate de an. Și mai rău este că nu mai are cine să îi aștepte acasă, părinții a fiecărui copil dispărut au fost uciși, unii copii erau frați sau aveau doar un părinte, dar la fiecare sa repetat aceeași istorie.

Peste expediente era așezată o foaie cu toate detaliile rezumate.
• 73 de copii dispăruți.
• Copii între vârstele 9-17 ani.
• Perioada de 6 luni, începând cu data de 15 decembrie, 2016.
• 112 adulți uciși.

- De ce nu ați anunțat mai repede și continuă să fie un motiv pentru care nu ați veni personal.

- Am considerat că era prea mare coincidență cu ce ți sa întâmplat ție, dar oamenii mei nu avansează și am pierdut prea multe încât să mai risc și alt ceva.

A luat un expedient și mi la întins.

Când l-am deschis am găsit poza fiicei reginei și alta cu soțul acesteia, în josul ei era o alta cu fiica lor de 11 ani.

- Vreau să îmi găsești nepoata, Hayley. Mi-am pierdut în dimineața asta fiica și cumnatul, Abbigail e tot ce îmi rămâne, am nevoie să o găsești.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 06, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

My Little Devil †★Kuroshitsuji★†Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum