My Little Devil †★Kuroshitsuji★†

† 2 †

HAYLEY POV.

 Mă trezesc singură de dimineață, Sebastian mă trezește de obicei la 8 dar mai erau 40 de minute până atunci, mă îmbrac cu haine comode și ies din cameră.
 Când mă uit pe geam Sebastian servea ceai în grădină, cuiva. Lizzy...
Cobor repede.

- Ce căută ea aici? Spun cu o privire gen 'curvele nu sunt binevenite'.

- Hayley, nu e un mod prea drăguț de a saluta pe cineva. Îmi spune superioară îndreptându-și privirea spre Sebastian devorându-l cu un zâmbet malefic.

- Sebastian spunei lui Mey Rin să vină să ne servească, tu preocupate de micul dejun.

- Yes My Lady. Lizzy începe să râdă pițigăiat.

- Tu crezi că doar pentru că îl ți departe de mine asta nu înseamnă că nu îmi aparține? Se ridică de la masă și se îndreaptă spre Sebastian, se ridică pe vârfuri și încearcă să îl sărute. Mă ridic fulger de pe scaun și vreau să o opresc dar nu ajung într-un drept cu ei la timp. Imaginea din fața mea mă lăsa fără aer.

- Lady Lizzy ar trebui să încetați. Sebastian o îndepărtează formal de lângă el.

- Vezi Hayley ești doar o puștoaică de 16 ani, na-i cum să ajungi la Sebastian, jocul e câștigat deja de mine. Mi-am lăsat privirea în jos.

- Păstrează-l, nu e problema mea.

 Am urcat la mine în cameră și tot ce am făcut a fost doar să mă arunc în pat.
 Când m-am îndrăgostit de Sebastian?

- My Lady pot să intru? Sebastian era în fața uși. Iar eu fără să îmi dau seama vărsam lacrimi.

-Nu, sunt bine doar ca prezenta lui Lizzy e insuportabilă așa că am plecat, poți să te întorci la ce ai de făcut.

 Mă ridic în genunchi și îmi șterg lacrimile.

- Hayley... Când mă întorc spre ușă Sebastian se află deja în cameră. Nu l-am mai auzit până acuma zicându-mi doar pe nume.

- Am zis că nu poți intra. Mă întorc dinou cu fața la perete.

- My Lady vă rog să îmi explicați ce sa întâmplat înainte cu Lady Lizzy.

- Nu e nimic de explicat. Cobor din pat și trec pe lângă el ieșit pe ușă.

SEBASTIAN POV.

 Plânge, ceva ce n-am mai văzut la ea, de ce gestul lui Lady Lizzy ar fi afectato atât?
 Merg în urma ei până în grădină unde se află și Lady Lizzy înainte să urce în cameră.

- Sebastian adu-mi te rog micul dejun.

- Yes My Lady. De ce e așa supărată? Oare ce am făcut?

 După ce Hayley a terminat micul dejun să dus la ea în birou, dar eu tot voiam un răspuns la întrebarea 'de ce e așa supărată?'.

 Era așezată pe scaun uitându-se la ceva pe laptop.

- Lady Hayley spune-mi de ce sunteți așa supărată? Spun în timp ce mă aplec spre față ei ajungând la o distanță de 5 centimetri.

- Nu sunt, nu am n..nimic. Fața îi devine roșie.

- Sebastian te căutam. Lady Lizzy intră pe ușă fericită , mă ia de mână și mă trage afară, când mă întorc Hayley avea capul lăsat în jos, cunoscând-o probabil se abținea să nu o lovească pe Lady Lizzy. Hayley ai zis că îl pot păstra nu? Am ieșit cu ea din birou.

- Pentru ce aveți nevoie de mine?

- Mă simt singurică, voiam să îmi ți companie.

- Lady Lizzy probabil Finny ar fi o companie mai distractivă.

- Nu, eu te vreau pe tine și nu îmi mai spune Lady zi doar Lizzy. Se apropie de mine și mă împinge pe iarba încălzită de soare, așezându-se deasupra .

HAYLEY POV.

După câteva minute în care Lizzy îl luase pe Sebastian decid să iau o pauză și mă îndrept spre bucătărie.

- Nu, eu te vreau pe tine și nu îmi mai spune Lady zi doar Lizzy. Vocea lui Lizzy se auzea din grădină, mă uit pe geam și imaginea din față ochilor mă apăsa pe inimă. Sebastian... Alerg repede spre bucătărie nu vroiam să mai privesc.

- Lady Hayley vă simțiți bine? Mă lovesc de Sebastian care mă prinde înainte să cad și mă strânge în brațele lui.

- Sunt bine, stai departe! Spun rece ieșind din îmbrățișarea lui. 

 În bucătărie toți îmi urează o zi frumoasă, iar Bard îmi pune o farfurie câteva clătite cu ciocolată albă topită și fructe. Iau farfuria și ies cu ea în grădină, aveam nevoie de puțin aer.

 Mă pun în leagăn și mă dau până îmi termin clătitele, după care las farfuria în micul locușor care părea o căsuță fără pereți, cu o masă și băncuțe, o voi lua după.
 Merg spre terminarea grădinii unde se aflau mormintele părinților mei.
 Îmi e doar de ei. Chiar dacă Dumnezeu ar exista, nu vreau să cred Într-o persoană așa crudă care ar fi capabilă să ia din această lume persoane așa minunate ca părinții mei.
 El ar trebui să ajute ca lumea asta să fie cât mai veselă dar ia singurele șanse să nu fim așa tragici.

 Nici o dată nu am înțeles de ce oameni necăjiți se roagă la Dumnezeu să le facă un bine, dacă el e cel care lea dat răul.

 Mai rămân lângă mormintele părinților mei încă o vreme îndelungată, în momente ca astea aș vrea să le fiu alături oriunde ar fi, dar ei au luptat ca să mă țină în viață, nu pot să mor acuma.

- Lady Hayley v-am căutat peste tot.

- Sebastian...

- De ce nu îmi explicați ce se întâmpla cu dumneavoastră?

- Încă nu ai înțeles Sebastian? Lizzy era în spatele lui Sebastian.

- Lady Lizzy...

- Hayley e îndrăgostită de tine, la fel ca mine.

 Hayley asta o fost tot timpul acesta credeai că Lady Lizzy o să mă câștige, tot timpul acesta era doar îndrăgostită de mine?

- Lady Hayley, pot să am încredere în cea ce zice Lady Lizzy?

- Poți să faci ce vrei, nu îmi pasă. Lacrimile încep să îi cadă.

- Hayley! O prind de mână și o sărut.

- Sebastian... Eu doar îi zâmbesc și o sărut dinou.

- Din ziua în care mai invocat eu sunt aici să îți fiu loial ție, My Lady.

- Sebastian doar nu ai prefera-o pe Hayley când eu sunt aici. Lizzy părea și ea chiar afectate și lacrimile ei au început să cadă. Mă îndepărtez puțin de Hayley. 

- Lady Lizzy îmi pare rău dar sentimentele dumneavoastră nu mă interesează.

Se apropie de mine și începe să plângă în brațele mele.

HAYLEY POV.

Să o văd pe Lizzy suferind după cineva a fost ceva nou, ea chiar era îndrăgostită de Sebastian dar eu nu pot renunța la el.

°~°~°~°~°~°~°~°~°~°~°~°
Hey cam atât pentru acest capitol care sincer știu îl postez cam întârziat.
Îmi pare rău pentru greșelile de ortografie și
Ne mai citim drăcușorilor!!! :-*