Perspectiva lui Alice
Eu: T-Tu din nou...
Ciel: Alice ce ineeamna asta
Grell: Ah trebuia sa stiu~ *coboara jos de pe acoperis* inca din momentul asteptarii ah aceasta asteptare sfasietoare in cele din urma ai SEBAS-CHAAAAN
Grell striga si sari catre majordomul lui Ciel insa el se feri iar Grell sfarsi cu fata intr-un perete .
Ciel: Alice spunemi de ce esti aici , credeam ca ai dat uitarii acel moment .
Alice: De ce ?
M-am uitat la mainile mele murdare de sange si am strans pumnii .
Alice: Mama...
Dupa asta totul in jurul meu se incetosa si se intnecase . Am simtit cum cadeam din picioare si cum vocile se inabuseau pana am cazut intr-un intuneric de nepatruns .
X: Alice...
Eu: Huh ?
X: Alice
Am deschis cu greu ochii . Am simtit cum inima imi batea mai tare . Mama chiar tu esti .
Eu: M-Mama !
Am alergat catre ea si am luato in brate strans .
Eu: Mama mie asa d-dor de tine
Am spus printre plansete . Mama imi ridicase barbia si imi indepartase lacrimile .
Mama: Alice iti iubesti mama ?
Eu: Cum ? Mama cum poti spune asta normal ca te iubesc , te iubesc mai mult de cat orice !
Mama: Atunci de ce actionezi inpotriva mea ?
Am simtit ca o sageata in inima . Vorbele ei ma dureau la fel de tare ca si cand cineva ar rasuci cutitul in rana .
Eu: M-Mama...
Mama: Mi-ai promis ca ne vom revedea aici cand iti va veni timpul , mi-ai promis ca imi vei schimba mereu florile , de ce ti-ai incalcat promisiunea ?
Asa e ! Odata ce am acceptat propunerea lui Grell nu ma mai interesat nimic , nimic altceva de cat rasplata .
Mama: De ce ai devenit asa ?
Mama intreba usor trista . Ea facu un semn cu mana iar in fata noastra aparura imagini dar nu orice fel de imagini . Erau cu mine , cum omoram cu sange rece persoane nevinovate , cum fara ezitare si cu intunecime in ochi ii injughiam si le furam viitorul . Am simtit cum lacrimile fietbinti mi se rostogolisera pe obraji . In urmatoarea clipa am lasat capul pe podea si am infasurat bratele in jurul lui doar ca sa domolesc plansul meu penibil .
Mama: Alice...chiar daca eu am plecat nu inseamna ca ai ramas singura *imi ridica capul* nu vei fi niciodata singura insa trebuie sa iti deschizi ochii si sa vezi , sa vezi ca ai langa tine persoane de incredere .
Iar intr-o alta parte aparu imagini de la balul reginei unde Ciel ma salvase .
Eu: Mama imi pare rau ! Imi pare rau ca mi-am incalcat promisiunea , imi pare rau ca ti-am uitat cuvintele ! Promit ca de acum voi deschide ochii larg , promit....
Mama ma opri si imi mangaiase capul .
Mama: Stiu draga , ma bucur ca ai realizat si nu uita voi fi mereu cu tine si la fericiri si la tristeti sa te uiti catre cer si sa iti amintesti mereu ca mama ta te vegheaza
Eu: Intideauna mama
Mama imi zambi luminos apoi incet incet totul se uplese de lumina . Am deschis ochii si am vazut ca eram intr-o trasura . M-am ridicat in sezut si am privit pe geam .
Sebastian se lupta cu Grell dar nu il vedeam pe Ciel . Am deschis putin usa si am auzit un repros . Era Ciel statea in fata usii tinanduse de rana care i-am provocato .
Ciel: Ah ce ? A-Alice ti-ai revenit ! Nu stii cat mai speriat !
Am zambit senin . Mama iti multumesc ca mi-ai deschis ochii . I-am luat mana de la rana si am atinso putin . El isi dadu mana putin la o parte din instinct .
Eu: Imi pare rau Ciel....am fost slaba...am crezut ca pot invinge moarte si sa o aduc pe mama inapoi .
Ciel dadu din cap si imi puse mana pe obraz .
Ciel: Nu e vina ta Alice...raul gaseste mereu o modalitate si o forma prin care te poate face sa cedezi tentatie , nu oricine poate sa se joace cu intunericul....
Ciel raspunse si privi in jos .
Eu: Ciel....
I-am luat capul intre maini .
Eu: Nu trebuie sa spui asta , nu esti singur in aceasta lupta...poate ca am cedat dar asta ma intarit si mi-a deschis ochii
Ciel: Alice nu
Eu: Nu nu vreau sa aud...fie ca vrei sau nu sunt si eu in aceasta batalie...si nu ma voi lasa pana nu voi castiga .
Ciel zambi increzator . Afara aparusera voci noi . Izabela puteam sa ii aud vocea . Am coborat din trasura si am pasit mai aproape de ei .
Iza: Alice !
Izabela veni catre mine si ma inbratisa .
Iza: Alice esti bine ? Am stiut ca e ceva cu tine nu era in caracterul tau sa pleci fara sa imi spui motivul sau fara sa te insotesc dar Grell ? De ce ai acceptat propunerea lui ?!
Eu: *am inbratisato* Imi pare rau , doar imi pare rau
Iza: *ofteaza* Bine ca nu esti ranita .
Eu: Imi pare rau ca am facut acea intelegere insa mai rau imi pare....ca mi-am incalcat promisiunea fata de tine . Ai fost mereu alaturi de mine chiar daca nu aveai obligatia asta , mai luat si mai ingrijit , mai facut ce sunt acum iar eu nu am putut face acest simplu lucru , de a tine o promisiune .
Iza: A-Alice....Alice
Eu: *mi-am plecat capul* Te rog sa ma ierti Izabela Miler
Iza: A-Ah Alice nu fa asta
Eu: *mi-am ridicat capul* Deci ?
Iza: Alice stiu ca ai vrut doar sa fii din nou cu mama ta , te inteleg si te iert *se uita la mine * mama ta a fost o femeie minunata si curajoasa si macar atat puteam sa fac pentru ia . Asa ca ori unde ai merge si ori ce ai face nu vei fi singura te voi proteja si ingriji pana te voi conduce in fata mamei tale in cealalta lume .
Eu: Izabela..
Am inbratisato .
Eu: Multumesc *am zambit luminos* multumesc pentru tot
