La fiecare descriere spuneam că sunt emotivă.Ăsta e primul adjectiv cu care mă caracterizez și nu ca o calitate, ci un defect. Nu-mi pot stăpâni lacrimile nici la cele mai mici conflicte și asta mă frustrează foarte tare.
De ce nu pot să fiu puternică și să înfrunt măcar o dată lumea care mă înconjoară? Mi se pune un nod în gât și tot ce pot sa fac e să ascult părerea celuilalt, criticile sale, de parcă aș fi de acord.
Mă abțin doar ca să nu izbucnesc, fiindcă știu că dacă aș încerca să vorbesc, nu voi putea duce cuvintele până la capăt, ci doar mă voi afunda într-o mare de lacrimi.
Nu vreau să le vadă,nu vreau să știe cât mă afectează, nu vreau să cedez...cel puțin nu până mă ridic și plec undeva unde cuvintele pot să le creez.
CITEȘTI
Locul meu de refugiu
PuisiViața trebuie trăită în toate culorile , fiindcă doar așa putem vedea frumusețea ei.
