Ultimul tren

8

Stau pe banca nu știu cât este ora, asa ca ma ridic și vad o bătrânică asa ca ma duc la ea.

-Bună dimineața, scuzati-ma ca va deranjez, îmi puteți spune va rog frumos cât este ceasul?

Femeia își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește cald, își scoate telefonul din buzunarul pantalonului și îmi spune

-Este 9:52. Când aud încep sa ma panicheaz și ma uit peste tot dar nu dau de Carter, mii de gânduri îmi zboară prin cap iar privirea mi se schimba imediat. Dar bătrânică îmi cuprinde palmele în palmele ei tabacite și îmi spune

-Va veni, stai liniștită! Totul o sa fie bine. Pur și simplu nu știu ce sa zic de unde știe ea ca aștept cineva, sunt debusolata rau.
Ii zâmbesc și eu înapoi și ii șoptesc un mulțumesc. Dar îl zăresc pe Carter cum se îndreaptă spre noi, când ma întorc sa-i spun ceva bătrânei nu mai este. Unde a plecat? Cine a fost? Cum a dispărut asa repede?

-Hei ai venit! Nu zic nimic si îi sar în brate, si-l pupacesc, ma prinde de talie și ma lasa ușor jos.

-Credeam ca nu mai vi, și m-am speriat, aseară directoare m-a prins și mi-a spus sa o duc la locul de munca sa vadă și ea și.. spun totul foarte repede, dar îl vad le bărbatul din fata care nu este cu mult mai mare decat mine are 19 ani iar eu 16 si totusi la varsta mea si-a facut curaj si a plecat. Ma trage intr-un sărut scurt și-mi spune :

-Nu mai contează, asta e noul capitol.
Îmi întinde mana, imediat o cuprind cu palma mea mica și ma trage după el fugim ca doi nebuni spre gara. Soarele bate cu putere.

Nu îmi vine sa cred ca ma urc în tren, nu ma uit în spate, nu îmi mai este frica, pur și simplu simt ca trăiesc, a avut dreptate Carter primul pas este cel mai greu, sunt fericita, ma simt protejata și iubita sentimente pe care nu le-am simțit niciodată, cum pot sa simt atâtea lucruri intru-un timp atât de scurt? Dar dacă va vine sa credeți la întrebare asta am răspuns, totul tine de persoana de lângă tine. Nici nu ma stresez ce va fi de aici în colo, am scăpat din iad, am scăpat de blestematul ala de oraș, ce contează este ca sunt cu bărbatul de care sunt îndrăgostit peste cap, și care ma face sa simt ca trăiesc.

Îmi indrept privirea spre geam, și vad cu ce viteza mergem, apoi mi-o mut pe Carter care ma privește cu atâta iubirea, ca apuca de talie și ma trage mai aproape de el.

-Unde mergem? Îl întreb eu cu zâmbetul pana la urechi, nici nu prea ma interesează atâta timp cât sunt cu el .

-Tu unde ai vrea? Ma întreabă și el zâmbind

-Nu contează atâta timp cât sunt cu tine! Și îmi las capul pe pieptul lui.

-Pot sa zic același lucru.

-Aisha ?

-Da Carter ?

-Te iubesc enorm de mult.

-Pot sa zic același lucru.

Ma trage din nou intr-un sărut și începem sa radem. Îmi incolacesc degetele cu ale lui și îmi șoptește ușor

-Totul va fi bine!

Eu nu sunt cu metafore sau chestii de genul dar un lucru pot sa zic

Sunt fericita ca am prins ultimul tren!