Iubire chinuită🫀

Capitolul 13: Calmantul durerii.⚠️⚠️⚠️⚠️⚠️

⚠️⚠️  Acest capitol are un puternic impact emoțional dacă sunteți sensibili NU citiți sunt descrise scene sexuale violente cu tenta B.D.S.M.⚠️⚠️⚠️⚠️




Hin crezuse întotdeauna că ceea ce se temea cel mai mult era ca stăpânul său să fie rănit.

Așadar, uneori își făcea griji că această persoană își va pune capăt vieții într-o zi, dar acum, crede că starea lui este foarte calmă, parcă nu este aceeași persoană.

Persoana care stă pe marginea patului nu s-a mișcat de mai bine de jumătate de oră.

Aseară, Hin fusese pregătit să accepte toată durerea pe care i-a indus-o stăpânul său pentru a înlocui durerea din inima lui care fusese maltratată de bunica lui, dar asta nu s-a întâmplat, doar s-a întins lângă patul unde şeful lui era... Dar asta era ce il îngrijorează cel mai mult.

Bărbatul a reușit să se stăpânească și doar să-și lase lacrimile să cadă în tăcere. Fără suspine, fără zgomot, din ochii lui injectați de sânge i-au căzut doar lacrimi pentru a dezvălui resentimentele provocate de bunica lui.

Servitorul cu privirea chinuită se apropie. Cum se va simți stăpânul tău? Resentiment? Sau crezi ca nu are valoare...

Cuvintele scrise de bătrână au fost prea dure, prea dureroase, de parcă Tul nu ar avea sentimente și nici inimă, khun Tul poate fi numit perfect, dar inima i-a fost constant atacată, până când a devenit la fel de fragil ca paharul cel mai subțire.. Nu puteam tolera asta. Hin simțea că nu mai poate suporta.

-Khun Tul, ar fi mai bine să mergi la cursuri.

O mână mare a fost pusă pe tânărul semisânge, făcându-i ochii frumoși să se lărgească pentru a face contact vizual.

-Cât timp a trecut?

-Mai bine de o săptămână. Rob a sunat pentru a spune că profesorul a prelungit raportul.

Khun Tul a încetat să mai meargă la cursuri de când a murit bătrâna. Este ceva ce înțeleg profesorii, prietenii și chiar și consiliul studențesc, dar Hin crede că ar fi mai bine dacă stăpânul său părăsește acea casă. Atmosfera și bârfele din jurul lui nu ar face decât să înrăutățească lucrurile.

-Așa e, trebuie să merg la facultate. Dar pentru ce...?

Ascultătorul a zâmbit apoi ușor, cel care stătea întins, s-a ridicat și a părăsit încăperea fără să scoată un cuvânt. Ceea ce înseamnă... Că nu vrea să audă nimic.

Din felul în care Hin îl privea, își dădea seama că înăuntru trebuie să sufere mai mult decât lasă să treacă. Acestea sunt gândurile persoanei care îl urmează în tăcere până ce cei doi intră în sufragerie.

-P’Tull Hin a refuzat să mă lase în camera ta aseară!

La intrare, micul maestru  plictisit își ridica castronul cu orez și apoi s-a întors să-i vorbească cu voce tare fratelui său, în timp ce îi aruncă o privire nemulțumită muncitorului, căruia Hin îi aruncă la rândul său un ușor zâmbet.

-Îmi pare rău Kuhn Tin.

Micul maestru îi arată o față de supărare, dar decide să lase problema deoparte deoarece aspectul fratelui său este diferit de cel pe care l-a arătat cu o seară înainte și nu vrea să riște ca Tul sa se supere și nu vrea să-l deranjeze, nu ar fi bine.

Dar băiatul nu a spus nimic... doamna casei a vorbit.

-De ce îl deranjezi pe fratele tău? Tul are multe lucruri de gândit. Mai ales când bunica s-a comportat așa. Femeia a vorbit de parcă ar fi simpatizat cu adevărat cu fiul ei vitreg, dar ochii și zâmbetul ei s-au bucurat că fiul ei era moștenitorul. Cuvintele ei i-au făcut pumnii să se strângă, doar ca să se slăbească din nou.

-Asta a fost ceva ce am știut de la început. Tul a răspuns plăcut, ca un bun fiu vitreg care să-i facă pe plac mamei sale vitrege. Femeia însă nu observă, așa că ridică mâna pentru a-și acoperi fața, apoi își dă cu părerea, ceea ce îl face pe Hin să creadă că chiar nu are creier.

-Nu trebuie să-ți faci griji, poți fi în continuare asistentul lui Tin.

Dacă intenția nu era să-l provoace sau să-l umilească în continuare, acestea au fost cele mai stupide cuvinte de mângâiere pe care le-a auzit vreodată.

-Poți să nu mai vorbim despre această chestiune?

-Da.

Ocazional, singura persoană care își putea lăsa stăpânul să respire era khun Try.
Persoana care întrerupe conversația schimbând subiectul, apoi fiul cel mai mare acceptă, înainte de a trece să stea pe scaun,  confidentul care nu mai suportă vorbește.

-Kuhn Tul, trebuie să plecăm. E târziu.

Adunarea în jurul mesei din sufragerie și vorbirea despre ultima voință și testamentul defunctului nu va face decât să-l  rănească și mai mult pe stăpânul tău, iar asta  înțelege și khun Try.

-Sau.

-Khun Try...

-Spune, Hin.

Dar înainte ca fiul cel mare să părăsească sufrageria, așa cum îi autorizase tatăl său, Hin a fost cel care a vorbit, făcându-l pe bărbatul de vârstă mijlocie să se întoarcă către el.

-Aș dori să-ți cer permisiunea de a petrece noaptea în oraș.

Până și Tul s-a întors să se uite la el și asta l-a făcut pe servitor să vorbească repede.

-Deoarece nu am fost la facultate de câteva zile, câțiva prieteni ai grupului s-au oferit să ne ajute cu raportul pentru a ajunge la zi, așa că aș dori mai întâi permisiunea ta, Kuhn Try.

-În consecință dacă aveți de lucru, nu se mai poate face nimic. Nu vă faceți griji pentru lucrul de acasă sunt mulți oameni aici pentru a ajuta... Doamnă?

Hin nu era surprins că stăpânul său tăcea pentru că cealaltă persoană trebuie să știe deja că nu e vorba de studii, până nu răspunde la întrebare.

-Da.

-Mulțumesc, acum plecam.

-Și cu mine cum rămâne?!
Dar apoi băiatul care tăcea s-a uitat de la stânga la dreapta rupând tăcerea și s-a întors să se uite la fratele său.

-Tin vrea să meargă și el sunt mereu singur în Marea Britanie, vreau să petrece timpul și cu Phi’.

-Nu-ți deranja fratele.
Domnul Try este o persoană fără importanță pentru Tin, așa că se încruntă la tatăl său și sare în sus, apoi se uită cu speranță în ochii lui Tul, pentru aprobarea pe care i-o dădea mereu fratele său, dar de data asta... Hin se uită la mâinile lui strângându-se în pumni strânși și nici măcar nu se uită la el.

-Va fi altă dată. Hai Hin.
Persoana care își răsfață mereu fratele mai mic ii spune asta si imediat pleacă, fără sa-i pese de plângerile băiatului sau de surpriza exprimata de femeie. El merge înainte doar pentru că știe cât de mult efort va trebui să facă să suporte persoana cu care a fost comparat.

Dacă Khun Tin este un înger frumos din cer, el este doar o persoană fără valoare căreia îi place să calce pe el. Cei doi tineri au urcat în mașină, dar amândoi au tăcut. Există doar tristețe și atmosferă grea până când luxoasa mașină japoneză a condus o vreme pe drumul principal.

-Când au spus că ne vor ajuta cu raportul? A întrebat Tul pe un ton sarcastic pentru că singurul cu care a făcut echipă era Rob și se purta puțin dezgustat de el.

Deci nu e ciudat să ghicești că cealaltă parte... a inventat totul.

-Astă seară. a răspuns Hin la întrebare. Dar direcția în care conduce mașina nu este spre universitate, ci... La un hotel.

De data aceasta, Kuhn Tul nu a spus nimic. Urmându-l până la check-in la hotel. În tăcere totală au urcat la lift pentru a ajunge în cameră și a introduce codul și a intra.
Este posibil să nu fie o suită mare și luxoasă, dar facilitățile sunt adecvate.
Există un pat imens în centru și două canapele plasate în fața ferestrei.
Hin se întoarse să se uite la stăpânul său, apoi... Își deschei cămașa de student și îi cade la picioare, iar ochii ascuțiți ai servitorului atrag atenția stăpânului său inevitabil.

-Lasă-mă sa o suport pentru tine.

Hin nu mai suportă durerea și lacrimile de pe obrajii stăpânului său îi îngreunează lui Hin să o suporte. Chiar dacă ar trebui să moară... Este ceva ce acceptă.

⚖️....🪨.....⚖️

Tul a coborât din mașina japoneză cu alimente, haine și mâncare. Apoi a mers din parcare până la intrarea în hotelul în care stătuseră încă din ziua precedentă. Tânărul nu a uitat să-i trimită un zâmbet receptionerului înainte de a intra în lift pentru a ajunge în camera lui. Da, era singur. Dar mai este cineva care a fost cu el toată noaptea.

-Uh....! Ooh!

Suspinele se aude, dar nu tare. Nu există cuvinte sau întrebări despre unde a fost, de ce Hin a fost găsit bine legat de pat. Nu numai mâinile și picioarele sale, ci chiar și ochii săi sunt legați .

În acest moment trupul înalt al fiului muncitorului este complet gol. Corpul său înalt și subțire este legat ca o marionetă care aparține proprietarului său încă din copilărie, muncitorul este acoperit de urme roșii de parcă ar fi fost lovit în mod repetat de ceva. Fața sa ascuțită este acoperită cu o pânză complet neagră care acoperă ambii ochi, făcându-l incapabil să vadă persoana care se apropie. Asta nu este tot, gura lui are și o bandă neagră împreună cu una metalică care este apăsată între buze pentru a-i bloca vocea, ceea ce face ca un lichid limpede să curgă pe partea laterală a bărbiei și să-i continue pe gât din cauza greutății sale este greu de înghițit.
În plus, ambele mâini sunt legate de fiecare parte a tăbliei, iar picioarele ei sunt legate de picioarele patului, astfel încât corpul lui să semene cu o stea de mare. Dar cel mai înfricoșător nu sunt vânătăile teribile de pe tot corpul, care indică o activitate sexuală extrem de intensă și aspră pe tot parcursul nopții, ci... Aparatul care este introdus între fese este prins de o curea neagră care îi înconjoară șoldul când este pornit, făcându-l să vibreze violent. Picioarele lui se strâng pe patul imens, dar nu se poate elibera așa cum vrea. Între timp, membrul său bombat poartă un inel sau kokring, așa că vasele sale de sânge bombate păreau teribil de dureroase.
Aceasta a fost imaginea văzută de persoana care a intrat în cameră cu mâncarea și alte lucruri așezându-le pe masă. Apoi a mers până s-a așezat pe marginea patului și s-a uitat la persoana care este speriată și a încercat să plece, pentru că înainte de a pleca s-a apropiat să șoptească....

-Probabil în câteva clipe va veni cineva să curețe camera.

Lui Hin îi venea să plângă. Dar Tul nu a spus altceva, a ieșit din cameră și nu înainte de a pune semnul „nu deranja” pe clanță.

Pur și simplu simțea că, cu cât îl vedea pe Hin mai umilit, cu atât mai bine i se va simți inima.

El vrea să-l calce în picioare, să-l umilească, vrea să-l facă să sufere intens așa cum a suferit el, vrea să-și exprime durerea și ca el să simtă suferința pe care o poartă inima lui, iar acum că i s-a cerut în căsătorie, nu va refuza oportunitate. Deși, o parte din inima lui îi spune că este ceva ce nu ar trebui făcut, nu vrea să rănească singura persoană care îl înțelege... Dar dacă nu o face, va ajunge să fie distrus.
Chiar dacă este singura persoană care se simte lipsită de valoare, nu va supraviețui. El vrea pe cineva care să împărtășească și să înțeleagă durerea din inima lui, iar Hin este singurul care o înțelege foarte bine.

În acest moment, Tul vrea să facă și mai mult decât atât. Vrea să-l chinuie cu atâta durere, vrea să-l facă să țipe și să plângă, vrea să țipe după milă, chiar mai mult decât a făcut aseară.

Aseară, el și Hin au făcut sex intens, chiar și Hin nu s-a oprit din plâns și țipat ca niciodată înainte, dar nu s-a oprit nici când sângele a început să curgă, i-a rănit fața și i-a făcut mai multe vânătăi de-a lungul corpului de la lovituri și mușcături, Tul încă nu s-a oprit. Nu că inima lui nu ar fi vrut să se oprească, dar nu și-a putut controla dorința. Voia doar să-și elibereze durerea interioară.

Așa că aseară, în timp ce Hin era inconștient, el a fost cel care a ieșit să cumpere diverse elemente de recuzită pentru a-l imobiliza.

Nu... Nu este suficient. În mintea tânărului metis, durerea îi spune că acest lucru nu este suficient. Vrea și mai mult, vrea să devină un demon, ar vrea să fie și mai brutal decât persoana care i-a frânt inima.

Această idee a făcut ca persoana să se ridice să deschidă valiză mică. Înăuntru nu sunt doar haine, așa cum a spus acasă când a plecat pentru câteva zile. Există și câteva accesorii sexuale pe care le-a achiziționat.

În acest moment, de parcă ar fi un copil cu o jucărie, ține un vibrator negru apăsând entuziasmat întrerupătorul, un bâzâit începe să devină din ce în ce mai puternic și se rotește în cercuri mici.

Ochii ascuțiți îl privesc neliniștiți, apoi se apropie de pat punând un genunchi pe salteaua moale uitându-se la persoana care se sperie până la punctul în care corpul îi tremură, pentru că nu știe cine este sau cine ar putea fi. Un angajat care a venit să curețe camera sau un agent de securitate căruia personalul i-a spus că cineva este legat în cameră.

Frica lui creează emoție în inima lui Tul, așa că mâna lui mare alunecă obiectul adânc în canalul strâns și apoi îl trage din gaura umflată cauzată de sex intens și priza. Picioarele lui se încordează în timp ce țipetele i se sufocă în gât.

-Mh....uh....
Gornhin încearcă să scape, dar încheieturile și gleznele lui sunt încă bine fixate de pat, iar întunericul îl sperie de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare

-Asta e... Kuhn Tul, nu?
Este întrebarea pusă în fața fricii după ce Hin se simte complet îngrozit în timp ce șoldurile îi sunt ridicate și picioarele îndoite astfel încât obiectul să intre și mai adânc și mai violent.

În ochi i se formează lacrimi mari înainte de a cădea pe obraji, chiar dacă cârpa absoarbe puțin. Încearcă să-și îndepărteze șoldurile, dar... Totuși, este pătruns adânc... În mod repetat, făcându-i corpul să se simtă inconfortabil.

Hin în acest moment știe deja că stăpânul lui este cel care îl chinuie, dar... Este ceva ce nu-i place. Nu-i pasă cât de dureros este, dar asta nu făcea parte din corpul lui Tul, dacă nu a fost nicio pregătire prealabilă sau a fost prea violent, el este întotdeauna gata să-l primească dar acela a fost doar un obiect sexual și deși stăpânul lui s-ar putea să se simtă bine în privința asta, el nu .

Este ceva ce nu-și dorește, deși șeful îl împinge până ajunge treptat la punctul său.

Hin nu vrea satisfacție fizică, el vrea stabilitate emoțională pentru acea persoană, iar corpul tău poate ajuta la mângâierea stăpânului tău.

Primele lui lacrimi au dispărut în pânza de la ochii, dar strigătul care i-a rămas prins în gât a fost intens, de aceea picăturile limpezi de apă au început să se reverse pentru că pânza umedă nu le mai poate reține, curg pe obrajii lui până ajung pe pernă în timp ce corpul tău tremură de frecarea în trecerea sa.

Cureaua care stătuse ore întregi pe buze a fost îndepărtat și aruncată pe pat. Acest lucru face ca buzele lui vinete de la ambele colțuri ale gurii să fie acum libere, așa că Hin nu ezită să strige persoana respectivă.

-khun... Khun Tul... Te rog... te rog, oprește-te... Oprește-te... îi șopti Hin, vocea abia se auzi când simțea căldura atingându-i obrazul.

-Cum poți să știi că sunt eu?

-Știu... eu doar... știu... ai fost... tu.

Hin nu știe cum ar putea ști, dar chiar dacă stăpânul său nu folosește parfum, își poate aminti mirosul corporal, își amintește foarte bine mirosul pielii, își amintește atingerea aspră care l-a atins violent, își poate aminti totul și el este dispus să o accepte, dar această tortură este mai mult decât poate suporta corpul lui. Tânărul stă în acea poziție de ore, poate două-trei ore, chiar nu știe exact, dar un lucru este sigur și anume... că nu mai suportă.

-Ei bine, ști ce am de gând să fac.

-Nu.. Agh... Nu face asta. Khun Tul... Te rog. Uf. Te rog așteaptă. Oh...

Ochii lui Hin se fac mari. Deși vede întuneric, dar atunci când obiectul este împins cu o forță enormă în timp ce se mișcă în interior și ieșirea din pasajul său, dar asta nu-l face fericit chiar dacă ajunge la orgasm.

-Te rog... Kuhn Tul... Te rog... Destul... Da... Destul... Uf....

Tânărul își balansează picioarele pe suprafața patului, în timp ce mâinile îi sunt trase la maximum până îl doare încheieturile. Știa că avea să se rănească, dar nu putea opri toată mișcarea aceea, pe măsură ce plăcerea chinuitoare se construia și corpul lui tremura când Tul împingea acea jucărie și mai adânc, atât de adânc încât nu putea suporta.

-Ajunge... Te rog, khun Tul... Ai milă de mine... Ai milă de mine.

Hin nu a vrut să plângă, dar nu poate reține lacrimile, corpul îi picură lacrimi care înlocuiesc durerea, cu cât este mai multă stimulare, corpul lui se va contorsiona și mai mult. Stăpânul lui îi chinuiește cavitatea interioară, până când bocetele a ceea ce suna ca o jucărie batjocorită au răsunat în toată încăperea. Lacrimile tânărului curg. Dar încă nu e timpul...

-Așa este, Hin. Mi-ai cerut să-ți dau... Durerea mea... Tu personal.

-Eu... am zis... e adevărat!!

Tul a auzit cuvintele, dar nu poate spune mai mult decât atât, deoarece obiectul este scos din pasaj și aruncat cu forță, astfel încât, după ce a lovit patul, Hin îl aude căzând pe podea, dar acest disconfort nu dispare. Multă vreme., ca deodată, poate simți.... Căldura membrului fierbinte fiind introdusă cu forță în canal, bazându-se doar pe lubrifiantul inițial, este împins în el, persoana este împinsă cu toată puterea astfel încât șoldurile să-i tremure. Deodată, buzele sale sunt mușcate de dinții ascuțiți până când sângerează.

-Atunci trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele tale! Strigă Tul peste cap.

Hin știe că acțiunile lui au fost normale, dar vocea lui crudă este plină de confuzie. Tul nu a vrut s-al rănească la fel de mult cum făcea, dar din cauza circumstanțelor este forțat să facă acest lucru. Și dacă corpul lui îl ajută pe șeful lui să se îmbunătățească... El este dispus să facă asta.

-Mă auzi Hin? Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele tale! Nu trebuie să mori, nici să fugi ca un laș!

Tul este cel care suferă cel mai mult din cauza morții bunicii. Singura persoană pentru care viața lui avea un scop. Prin urmare, își spune Hin pe un ton scăzut.

-Da, voi fi responsabil. Uf... pentru... cuvintele mele.

În această lume, trebuie să existe cineva care poate ajuta la gestionarea numeroaselor sentimente ale tânărului Tul, iar el însuși a acceptat să fie acea persoană de când șeful lui aproape a murit când a fost răpit. Dacă  nimeni nu-l înțelege pe acest om, Hin va cere să fie sprijinul și motivația acestei persoane pentru a trăi. Chiar dacă este dureros... El va suporta.

-Este bine. Tu ai spus aia. Foarte bun.

-Uf...

Persoana care își mușcă buzele cu putere se împinge, de asemenea, în același mod în canalul îngust, împingând înăuntru și afară din nou și din nou fără dragoste, există doar violența care se întinde adânc în Hin în timp ce picioarele lui sunt împinse până acolo unde frânghiile îi strâng gleznele, urmat de zgomotul buzelor lor până când poate simți gustul profund și ruginit al sângelui. Nu doar al său, acesta include și pe cel al tânărului maestru Tul. Oamenii își freacă gura atât de tare, încât nu există nicio diferență în buze în timp ce mișcarea șoldului este foarte intensă, o mână ține bărbia confidentului.

-Haide Hin, strigă!

-Khun Tul, te rog... Khun Tul... Da... Khun Tul...

Vocea răgușită pronunță doar numele stapanului, atunci când șoldurile se mișcă intens înăuntru și în afara fără oprire. Știe foarte bine ce trebuie să facă pentru a-și satisface șeful, chiar dacă canalul său interior este pe moarte.

Acum Hin nu poate decât să-și împingă corpul în sus, astfel încât membrul fierbinte să se frece în interiorul lui, începe să-și miște șoldurile pentru a-și diminua propria suferință, pentru că... vrea să se elibereze, să ajungă la apogeu, dar știe că nu este încă timpul, pentru că stăpânul său încă nu sa eliberat și nici nu are voie sa o facă înaintea lui.

-Uhm... Ahh... Nghh... Nu poți muri. Nu poți fugi de mine... Înțelegi?

Persoana de dedesubt i-a simțit căldura când a fost tras, două mâini i-au ținut fața la nivelul bărbiei până la punctul de a suferi și dacă Hin se gândește la asta... Lacrimile curgeau pe obrajii lui Tul arătând slăbiciune.

Persoana bate șoldul fără oprire, dar nu poate decât să șoptească...

-Nu ai voie să mori... Nu trebuie să mori... trebuie să fii cu mine, trebuie să fii lângă mine!

Lacrimile lui Tul și acțiunile violente pe care le-a afișat în timpul zilei și noaptea îi îngrozi inima mai mult decât orice altceva; pentru că știe că persoana suferă de tot ce s-a întâmplat și i-a interzis să moară, așa că Hin poate doar să șoptească...

-Viața mea... este... a ta... dacă nu mă lași să mor, nu voi... eu nu voi muri.

Hin vrea să vadă chipul stăpânului său, dar știe că tânărul nu dorește să-i îndepărteze legarea de la ochii, mai ales când lacrimile îi curg pe obrajii lui Tul. În acest moment, în ciuda faptului că este un calmant, dar Hin vrea să-și încrucișeze mâinile pentru a ajunge la celălalt și a-l trage într-o îmbrățișare și îi șopti...

-Voi fi mereu lângă tine, nu te voi părăsi niciodată. Voi fi încurajarea ta...

Dar Hin știe, el știe... Că nu este vrednic. Cuvintele lui erau legate împreună ca mâinile lui, dar nu printr-o frânghie. Este un bărbat... Pe lângă faptul că este... Doar fiul servitorilor.

Dacă corpul meu îți poate diminua suferința, chiar dacă nu este în inima ta, ori de câte ori este în durere și în nevoie, va fi întotdeauna dispus să o accepte.

-Nu te răni, încă mă ai. Voi fi mereu acolo pentru tine.

Sunt cuvintele pe care vrea să le spună, dar nici nu îndrăznește să le scoată din gât.

CUVINTELE lui MAME 💜

Cititori vor crede că Din a fost cu adevărat rănit de asta. Dar nu se poate compara cu durerea pe care a simtit-o când a aflat că Tul avea să fie tată.

Trebuie să fie cel mai dureros lucru din viața lui ...v-am dat un spoiler. Dar dacă ai văzut Love by chance 2 probabil că ști deja cine este Nong Phupha.