Iubire chinuită🫀

Capitolul 2 Rădăcina răului

- Bunica... nu-l lovi pe Tul... te rog să nu mă lovești.

-Cine este bunica ta? Nu te-am văzut niciodată ca nepotul meu!

- Bunico, asta doare. Ai...! M-ai rănit... Bunica... Huu...

- Am spus că nu vreau să te văd în fața mea! Încă nu mă asculți? Și și mai rău, mă faci să-mi pierd onoarea! Cum să nu-ți fie rușine că ai un nepot de rasă mixtă ca tine?În plus, cățeaua unei mame a fugit cu un alt bărbat lăsându-te aici!

Băiețelul de 4 ani pe nume Arièsthanan (Tul), este atât de adorabil încât poate face pe oricine îl întâlnește să se îndrăgostească de el doar privindu-l. Cu o față drăguță, ochi mari de o frumoasă culoare deschisă, nas proeminent, buze lucioase și cu tonul deschis al pielii moștenit de la mama ei engleză, dar această frumusețe este departe de a fi plăcută ochilor celei mai înalte femei din familia Metthanan. Pentru ea nepotul este abominabil.

Înspăimântătoarea femeie de vârstă mijlocie, cu foc în ochi, l-a prins de braț pe băiețel și l-a târât pe hol. Cealaltă mână ținea un băț lung de mesteacăn cu care bătea picioarele băiatului până când băiatul a lăsat lacrimile să-i curgă pe față. O voce frântă strigă după milă. dar nimeni nu a venit o dată

Femeia mândră... doamnei Metthanan nu i-a plăcut niciodată omul mic care isi strigă bunica.

Nepotul pe care nu l-a cerut. Fiul unei englezoaice, al cărei fiu bun a rămas însărcinată și a luat-o înapoi cu el după ce a făcut o excursie în străinătate. Persoana care a provocat contaminarea cu sânge a renumitei familii Metthanan. Niciodată, nici o dată, nu și-a dorit acel copil în familia lui.

Băiatul a îndrăznit să nu se supună ordinului de a nu-i arăta fața, deși nu acesta a fost singurul motiv. A apărut când bunica lui era la o adunare socială, aducându-i jenă. Ce nu a suportat și nu a ezitat să-l atace pe băiețel cu toată puterea ei.

- Mama nu m-a abandonat... Mama se va întoarce după Tul... Huu... Mamă.

- Cum îndrăznești să mă cert? Ești la fel de disprețuitor ca ea nu există nicio diferență între voi doi.

De îndată ce băiatul plânge, bățul se întoarce să-i zdrobească picioarele până aproape să sângereze. În timp ce copilul țipă tare de durere, determinând toți oamenii și lucrătorii casnici să stea nemișcați în fața tratamentului dat acestui copil mic, fără a putea face nimic. Kuhn Tul!

Există un singur băiat de aceeași vârstă care are pielea ușor închisă la culoare, care strălucește la soare, care vrea să-l ajute pe micuț oricum mama lui îl are ferm lipit de umeri.

— Hin, ajută-mă! Doare... ah... Tul încearcă să alerge să-și întâlnească prietenul, dar este prins de teribila bunica care îl ține strâns în îmbrățișare și îl trage  în fundul casei. Până când nu poate decât să țipe plângând în lacrimi. Groaznica bunica nu se deosebește cu nimic de un diavol în ochii bietului copil neajutorat.

Deodată, Tul țipă și plânge tare în timp ce băiatul este aruncat în coșul de gunoi al echipajului de curățenie. Înainte să se închidă ușile, el ridică privirea, iar ceea ce poate vedea este femeia care se uită la el cu ochi de gheață stingând lumina și închizând ușa.

-Bunica i-a dat drumul lui Tul! Bunica... Bunica... Dă-i drumul pe Tul...! Huu... Huu... Mi-e frică...! bunica...

Micuțul împingea ușa încercând să iasă, dar se simțea greu ca un perete de metal. La urechile băiețelului de patru ani a ajuns doar vocea groaznică a bunicii vorbitoare.

- Dacă aflu că cineva a încercat să il ajute, va fi concediat imediat!

-Bunica... Lasă-mă să ies. Lasă-mă să ies... Bunica... Huu... E atât de întuneric aici, mi-e frică... Bunica... Huu...