Iubire chinuită🫀

Capitolul 17: Fratele mai mic și slujitorul

La început, Tin a fost destul de supărat că fratele său mai mare nu a ieșit cu ei, dar când Hin l-a dus la magazinul de jocuri video și i-a pus tot ce își dorea în mâini, starea de spirit a băiatului s-a îmbunătățit până la punctul în care a fredonat încet, au intrat, la restaurantul situat în mall și el dă confortabil din cap când servitorul îi spune că va merge la baie și îl lasă cu prietenul său Rob.

-Haide, este și prietenul lui Tul.

Băiatul se aşeză nepăsător, cu ochii strălucitori la obiectele pe care tocmai le cumpăraseră. Voia să meargă acasă în curând să se joace cu ele, dar și-a dorit să petreacă mai mult timp cu fratele său.

„De îndată ce P’ își termină întâlnirea, o să mă invite la filme Ce filme vor fi difuzate?” Sunt gândurile persoanei care nu este interesată de bărbatul care stă peste masă să bea apă în timp ce se uită la el în tăcere, până când...

-Fiind un băiat de treisprezece ani, genul ăsta de cuvânt nu ar trebui rostit de tine. Tul te încurajează să fii așa, nu?

-Ce legătură are asta cu Phi Tul?

Băiatul și-a întins puțin gâtul și s-a întors să-l privească nemulțumit pentru că nu-i plăcea tonul în care se spunea asta. Rob crede că nu-i place băiatul ăsta care se uită cu dispreț la oameni de la o vârstă foarte fragedă, totuși, în comparație cu fratele lui mai mare, acest băiat a îndrăznit să se exprime direct, nu s-a ascuns sub masca cuiva care este amabil și acum vrea să afle ce știe acest copil despre asta. Atunci Rob i-a vorbit direct.

-Ești un băiat răsfățat.

Adolescentul a pus obiectele pe masă, și-a ridicat fața pentru a face contact vizual cu ochii Rob și apoi a întrebat cu voce tare.

-Ce legătură are asta cu P’Tul? Indiferent cum sunt eu, el este un frate bun. Ce legătură are asta cu tine?
Întreabă băiatul cu o voce morocănoasă, plină de resentimente. Nu este fericit cu cineva care îndrăznește să-i acuze sau să-i insulte fratele și da, are proaste maniere, dar nu are nicio legătură cu fratele său.

-Un frate bun?
Ochii lui Rob se măriră a vrut să râd, dar nu a putut. „Tipul ăsta nu știe nimic. Chiar și-a trădat propriul frate..” Cu acest gând, Rob clătină din cap și-și întoarse atenția de la băiatul răsfățat, întorcându-și capul pentru a privi în altă parte. Pentru că Tul poate părea un frate bun, dar cât de rău este înăuntru? Când, toate dovezile sunt în Hin!

Dar a fi ignorat nu este în dicționarul lui Tin Metthanan, așa că a ridicat vocea. Să întrebe adultul care nu este interesat de cuvintele lui.

-Ce înseamnă asta? Vrei să spui prin Phi m-a înșelat?
-Bastardule!!

-Ești doar un nebun fără maniere.

-Huh, vezi asta? Am dreptate.

-Am spus că nu are nicio legătură cu P’Tull.

Rob clătină din cap cu putere. Cel mai mare își ascunde personalitatea într-o mască în timp ce cel mic explodează până aproape că il lovește. Este frustrat că băiatul nu știe sau nu poate dezvălui ceea ce știe nimănui, așa că persoana care este geloasă că prietenul său rău îl învinge în toate rundele de examen a vorbit în liniște.

-Fratele tău a făcut lucruri rele. Nu știu cine e mai prost.

Aceste cuvinte îl fac pe băiat să fiarbă din plin. Persoana care nu tolerează acest lucru a sărit deja asupra lui Rob în timp ce țipa și înjură tare în tot magazinul. Nu i-a fost de ajuns băiatului doar să vorbească cu prietenul fratelui său, dar el i-a tras gulerul cămășii și a ridicat mâna pentru a-l lovi cu pumnul pe cel care a îndrăznit să-i insulte fratele drag.

-Hei, e de ajuns!

Rob a reacționat la timp și a ocolit lovitura deviându-și ușor gâtul și spunând-o cu voce tare, deoarece probabil a spus prea multe, dar băiatul nu părea să se liniștească, pentru că sunetul vocii i se amplifica când Tin luă o ceașcă și se pregătea să o arunce.

-Khun Tin!!!

Persoana care se dusese la baie s-a întors la timp și suficient de repede încât să-și oprească mâna, astfel încât băutura din interior s-a vărsat pe fruntea și cămașa elevului până când s-a înmuiat complet, dar nu l-a udat complet, așa că Gornhin se grăbește să scoată ceașca care ar putea fi dăunător tânărului maestru și folosiți cealaltă mână pentru a ține băiatul ferm de taliei.

-Dă-mi drumul, Hin, o să-l omor! Dă-mi drumul! Te voi ucide! Te voi ucide!

În timp ce țipa, a aruncat cu pumni și cu picioarele, creând un asemenea tumult, încât loviturile l-au atins chiar pe hin, dar indiferent de cât de mult a fost lovit, Hin a refuzat totuși să-i dea drumul pentru că se gândea la ce-ar fi putut face stăpânul lui i dacă ar continua să se poarte așa.

-Kuhn Tin, te rog, oprește-te, te rog! Cu cât te comporți mai mult astfel, „Kuhn Tul va profita de asta...” Kuhn Tin, te rog mai întâi calmează-te. Dacă creezi vreo problemă, „Kuhn Tul nu o va lăsa data viitoare, sunt sigur.” A fost ideea și vorbele persoanei care voia să-l liniștească pe micul maestru amenințător, până când băiatul s-a oprit, s-a întors brusc să se uite direct la el, dar nu s-a calmat deloc.

-Chiar ești prietenul lui? îl urăști pe P, nu? Nu este suficient de bun pentru tine?

Chiar dacă Tin nu se amestecă prea mult cu servitori, pe lângă faptul că locuia de mic într-o țară străină, Hin nu se aștepta să se întoarcă și să-l acuze așa, așa că mâna care îl ținea și-a pierdut puterea, ceea ce a rezultat. În...

-Nerecunoscătorule!

Băiatul încăpățânat a luat un pahar gol pentru al lovi in cap, dar care i-a lovit capătul sprâncenei înainte de a cădea pe podea si a se sparge. În ciuda faptului că este în agitație, Tin nu observă și continuă să țipe de furie.

-Îi voi spune lui Phi’!! Îi voi spune că îl înșeli!

-A îndrăzni! La naiba băiete, te poți opri?! Eşti nebun?! Uite ce i-ai făcut lui Hin!! Mai bine te oprești, sau îți rup gâtul.

Când a terminat de spus asta, Rob s-a repezit să ajute, de data aceasta blocând loviturile din cauza diferenței lor de înălțime, ruperea gâtului băiatului nu ar fi nevoie de multă energie, dar băiatul încăpățânat nu pare să se teamă de el.

-O să-i spun mamei!

-Oh, bine! Du-te și spune. Crezi că poliția nu poate veni să aresteze?

-Tu?

Toată lumea a putut vedea că l-ai atacat pe Hin! Al naibii de copil!! Rob a țipat cu voce tare când a văzut sângele revărsat și aproape că a intrat în ochiul lui Hin. Urlând furios la el. Nu poate crede că acest copil are o maturitate emoțională atât de scăzută.

-Cum au crescut copilul acela în casa aceea?

-Eu... nu mă duc la închisoare...

Amenințarea pare să funcționeze, în timp ce Tin începe să tremure și se întoarce pentru a-și vedea mizeria, care este cel mai vizibilă în cadrul frontal al sprâncenei lui Gomhin, dar lui Hin nu pare să-i pese în timp ce ridică telefonul pentru a ridica privirea și a contactat singura persoană care poate controla copilul. Hin știe că nu ar trebui să raporteze asta, dar cine își va asuma responsabilitatea pentru furia lui Tin dacă o face?

(Ce s-a întâmplat? Știam că va fi așa.)
De îndată ce vocea s-a auzit la celălalt capăt al firului, Hin aproape că a gemut de furie asupra lui. Tul ar fi trebuit să știe până acum că Hin nu va suna fără niciun motiv, dar cine știa că ar fi ghicit atât de precis cum au ieșit lucrurile?

-Kuhn Tul, mă poți ajuta te rog?

(Ce fel de probleme a cauzat aceasta? Plânge sau sparge lucruri?)

-Khun Tull

Tonul rece îl făcu pe Hin însuși să vorbească pe un ton iritat. Khun Tin s-ar putea să fie rebel și să nu asculte ordinele nimănui, dar a făcut totul pentru că își iubește fratele mai mult decât pe oricine altcineva, așa că nu se putea gândi la nimic altceva. De ce stăpânul său vrea să distrugă singura persoană din acea casă care îl iubește? Nu. Știa că era din cauza resentimentelor față de bunica care au fost transmise nepotului. Știe foarte bine că de aceea șeful își poate continua viața, dar nu ar trebui să fie așa. Ar trebui să lase chestia asta pe seama oamenilor care nu știu despre asta.

-Adu-ți fundul aici!

În acest moment, Rob care îl ridicase pe băiatul rebel cu o mână, ridică telefonul și apoi strigă cu nonșalanță la fratele micului maestru.

-Vino aici imediat! Fața lui Hin este plină de sânge din cauza fratelui tău mai mic!

(Ce ai spus?!)

Rob a fost extrem de încântat când a auzit panica lui Tul, apoi vocea i-a devenit batjocoritoare.

-Oh, ești îngrijorat?

-Unde sunteti?!!!

El a întrebat cu o voce furioasă și a închis imediat, dând telefonul înapoi proprietarului său, care primea un bandaj pe rana de la un angajat. Apoi se ghemui si se uita la băiatul palid care se uita la sângele lui Hin .

-Vreau să aștept și să văd ce va face fratele tău.

Cuvinte pe care copilul nu le înțelege, dar le va ști în curând. A făcut o greșeală foarte gravă.

Tul știa de mult că e frig. Nu i-a păsat niciodată cine a murit sau cât de rău a fost, și-a modelat întotdeauna chipul pentru a arăta trist și a simpatiza cu oamenii pentru a le câștiga încrederea, dar de data aceasta nu a fost așa. Senzația de arsură a consumat mai mult din inima lui răspândindu-i prin piept chiar mai mult decât cu bunica, ceea ce a făcut din asta o chestiune banală. Nu-i pasă ce s-a întâmplat cu bătrâna doamnă. Dar nu Hin.
Doar auzind că acea persoană a fost rănită, o furie uriașă a apărut de nicăieri. Sentimente nesfârșite i-au străbătut inima ca o cascadă rapidă și sălbatică.

-Ce ai făcut Tin? Ce a făcut copilul ăla?

Era ceva ce Tul prevăzuse deja, dar nu se aștepta să-l afecteze pe Hin.

Prin urmare, când a ajuns la restaurant, perechea de ochi ascuțiți străluceau de o culoare aurie îngrozitoare care a scanat locul și oamenii de acolo, dar au putut găsi doar...

-Eşti aici?

Prietenul care nu-l place, sau fratele mai mic.

-P’Tul! P’Tul trebuie să mă ajute! Nu vrea să mă lase să plec și mă doare prea tare.

-Dacă mă poți acuza, o voi face și eu, îi voi spune ce ai făcut. Acest mic delincvent a spart un o ceașcă in capul lui Hin până când a fost rănit.

Băiatul care era strâns strâns în brațe, s-a uitat la persoana care ia transpirat pe frunte să i se adreseze, dar nu-l interesează fratele mai mic, doar privea locul pentru a găsi acea altă persoană despre care nu există nicio urmă, așa că îi spun imediat.

-Hin nu e aici.

-Unde este?!  s-a întors să-l privească pe Rob complet furios, fără să-l audă pe fratele mai mic care crede că cel mai mare s-a pus de partea sa...

-Nu e aici.

-Unde sunt?!

-Phi Tul! Îți pasă doar de servitor, Tin este...

-Taci acum!

Băiatul s-a uitat la fratele său cu deplină surpriză, ochii i s-au mărit în timp ce se uita la el, părea înalt și impunător și nici măcar nu și-a fixat ochii asupra lui, doar s-a uitat la prietenul lui nedorit în timp ce îi asculta vocea dar și-a reținut toată furia înainte ca aceasta să fie prinsă în gât, în timp ce corpul lui tremura puțin de parcă ar fi fost într-un șoc extrem.

-P’Tul... Ce zici de Tin?  Persoana insistă să obțină un răspuns despre unde se află persoana fără valoare.

– Hin a fost dus la spital, au insistat că nu vor să leșine aici din cauza sângelui pierderi, spuse simplu Rob în timp ce privea și descoperi că, deși îl ura pe băiatul al cărui braț îl ținea strâns, îi simțea o oarecare milă în timp ce privea surpriza băiatului că nu putea atrage atenția fratelui său mai mare.

Băiatul ăsta făcuse o asemenea mizerie apărându-și fratele și fratele său nici măcar nu acționează ca un frate bun în fața lui.

„Acest lucru este ridicol!”
Rob scutură din cap cu putere și se uită la persoana care intenționează să părăsească restaurantul, apoi trebuie să vorbească cu voce tare.

-Unde te duci?

-O să-l găsesc pe Hin.
Și aici? Cine va plăti daunele? Știu că am spus prostii, dar frățiorul tău a sărit peste mine. A spus îndrăzneț și puțin iritat uitându-se la persoana care urmărește locul pentru a vedea pagubele, că nici măcar angajații înșiși nu au avut curajul să intre în discuție de teamă că băiatul va fi și mai violent și va răni pe alții, așa că Tul a respira greu.

-Nu Phi. Ceea ce-ți spune el nu este adevărat. Tipul acesta a spus ...

-Cred că i-am spus clar lui Tin ce vreau să facă!

Băiatul care încerca să se justifice tăcu din nou.

Nu fusese niciodată atât de speriat de felul în care ochii fratelui său îl priveau când i-a spus să tacă.

-Uhg... Acum s-a transformat în cineva total diferit.

Rob clătină din cap. Cine ar fi crezut că băiatul care era pe cale să distrugă locul aproape a leșinat? Deși aruncase deja insulte în engleză și thailandeză, până când acestea au răsunat în tot magazinul, cu o singură propoziție despre Tul, nu a îndrăznit să continue să vorbească, totuși, pufăia de enervare și își mușca buzele, pielea era palidă, dar a făcut cum i-a spus fratele său.

-În ce spital este?

-Îmi pare rău, nu știu.

Deși Rob știa, a vrut să vadă ce se va întâmpla dacă nu ii spune, așa că nu a făcut-o. Acest lucru îl face pe Tul să facă doi pași către el, să te apuce de umăr și să apese cu putere.

-Nu știu exact ce încerci să faci sau să provoci, dar nu ai făcut deja ce ai vrut?

Tânărul semisânge și-a lăsat capul în jos și a șoptit încet înainte de a pleca. Chiar în acel moment, Rob putea să vadă... Schimbarea de pe chipului lui Tul.

-Îmi cer scuze pentru pagubele cauzate de fratele meu mai mic, Cheltuielile pentru daune și facturile vor fi pe cheltuiala mea. Persoana care era extrem de supărată s-a transformat într-o clipă într-un domn amabil.

Cu un ochi care se uită la toți mesenii și după aceea s-a dus direct la șeful magazinului care era la telefon pentru a informa lanțul despre incident.

-Plățile pentru daune pot fi luate de la familia Metthanan, așa că voi chema pe cineva să se ocupe. Procesul poate dura ceva timp.
I-a spus politicos celui care l-a învinuit, apoi când s-a apropiat să-și asume responsabilitatea, expresia ascultătorului s-a schimbat considerabil. Apoi tânărul s-a întors și a făcut un contact vizual vinovat cu el.

Dar nu a spus altceva decât să țină telefonul în mână pentru a contacta pe cineva acasă, urmat de prietenul apropiat care nu înțelege de ce fratele mai mic fiind ignorat îi face mâinile să tremure neașteptat cu această acțiune.

-Phi, Tin nu greșește. Murmurul pe care fratele mai mare nu îl aude, s-a gândit că l-ar asculta. Pentru că... E complet supărat.

Dacă Tul deschide gura să spună ceva, nu știe ce va ieși, este pentru că Hin a fost rănit de altcineva decât el însuși. Tânărul vrea să-l omoare. Așa că ar plăti pentru asta chiar dacă era fratele lui care este o rușine.

Această imagine îl face pe Rob să realizeze un lucru. Tul este capabil să facă orice. Chiar dacă este propriul său frate.

-Ce vrei să spui?!! !!De ce s-a întâmplat asta?!!

Tul a știut din prima clipă că, menționându-i numele de familie, mizeria pe care o făcuse băiatul prin spargerea în restaurant nu va face decât să crească. Și asta a fost adevărat, pentru că la intrarea în casă, mama vitregă l-a chemat imediat în camera ei și de îndată ce a închis ușa. Îngrijorare prefăcută aparu.

-Chiar nu știu de ce s-a comportat așa, mi-a ieșit din vedere pentru scurt timp. Nu credeam că asta  se întâmpla.
Tonul persoanei „îngrijorate” sună intens, dar nu la fel de intens ca cel al femeii care își mușcă buza până când devine palidă. Când numele fiului familiei, care nu este altul decât moștenitorul de drept al familiei Metthanan, devine o jenă pentru societate pentru că... Este un copil needucat.

Tin Metthanan ar trebui privit cu respect, nu ca needucat.

-Îmi pare rău mamă, m-am înșelat în privința asta, nu ar fi trebuit să îl las sa iasă din vederea mea. Dacă ar putea rezolva.

-Atunci de ce nu ai avut grijă de el!!

Tânărul semi-sânge a tăcut imediat în timp ce a lăsat capul în jos, când femeia l-a întrerupt cu un ton furios. Nu a mai rămas nimic bine din mamă vitregă cu inimă care iubește persoana ca și cum i-ar fi crescut în pântece, așa cum se arată celorlalți. Dar apoi, văzând reacția lui Tul, Rassa respiră adânc. Știi că trebuie să fii drăguț cu cealaltă persoană.

Soțul său are încredere în fiul său cel mare... Dacă se face urât, atunci cu siguranță nu este bine.

-Îmi pare rău, Tul, mama este stresată de situația lui Tin.

-Înțeleg  mama, nicio problemă. Îți înțeleg și îngrijorarea.

Permițându-i să se întoarcă la școală în Thailanda, dar cu așa ceva...

Persoana a zâmbit ușor, sugerând că ar trebui să rezolve problema înainte de a-i permite să se întoarcă, apoi ascultătorul și-a strâns buzele strâns. Nu sunt sigur că ai luat decizia corectă.

-Tul, mama a întrebat recent dacă a luat decizia corectă să-l aducă înapoi în Thailanda. Persoana a zâmbit înainte de a-i arunca o privire serioasă.

-Da. Asta a fost înainte și am fost de acord, vreau și eu ca el să vină acasă cu noi, dar acum nu sunt atât de sigur. Suspin. Mama știe cum vor vorbi oamenii când cel mai mic tocmai a moștenit totul. Mi-e teamă că il vor remarca pe Tin pentru atitudinea lui față de ceilalți și pentru faptul că nu-i acordă atenție tatălui sau mamei.

Femeia și-a dus mâinile la față, ambele mâini strânse. Până când se apropie persoana care cunoaște bunele obiceiuri ale celuilalt, își pune mâna pe dosul mâinii mamei vitrege și apoi o strânge ușor.

-Tul, mamă... Să-l trimit înapoi?

Întrebat, tânărul nu este entuziasmat, se preface că este incomod, clătinând încet din cap.

-Nu știu. Cel mai bine este ca mama să ia decizia. Dar dacă aș fi eu...

-Tânărul s-a comportat de parcă nu ar fi de acord cu cealaltă persoană. Înainte de a pune ideea finală.... L-aș trimite înapoi. Cu această poveste, cel puțin un an sau doi, până când oamenii vor uita ce s-a întâmplat. Și apoi hotărăște-te dacă vrei să studieze în străinătate sau să-l aduci înapoi în Thailanda... Dar totuși, eu respecta decizia pe care o ia mama.
Persoana spune asta ținând mâna mamei vitrege în semn de încurajare, la fel că Tul, femeia a oftat puternic în timp ce ea murmură.

-Mama, si-ar dori ca Tin să fie puțin ca tine.

-Nu. Tin este un băiat bun, mamă. Chiar și spunând asta, Tul și-a păstrat un zâmbet în inimă.

-Nu-l lăsa pe Tin să fie ca mine, sau tu... Altceva nu vei avea.

Hin s-a întors la uriașul conac noaptea târziu. Mâna lui mare i-a atins zona feței care a ajuns să primească cusături. S-a simțit puțin amețit și i s-a încețoșat vederea de medicamente, dar strânse din ochi și din dinți și s-a rezemat de mașină.

Când unul dintre servitori l-a văzut țipa la el speriat și încruntat, el a avut amabilitatea să-l ducă pe motocicleta până la căsuța de la capătul conacului, dar....

-Hei!!!

Înainte chiar să se întoarcă în curtea din spate, un țipăt puternic a venit din fața casei uriașe, făcându-l pe rănit să se întoarcă și să gâfâie înainte de a alerga să-l lovească ușor pe celalalt pe umăr pentru a-l face să se oprească și să coboare rapid.

-Khun Tin. Khun Tin, ce mai faci...?

-E tot vina ta! A fost datorită ție!...

Dar încă nu terminase de vorbit când cealaltă parte l-a întrerupt, lăsându-l tăcut. S-a uitat la băiatul supărat în timp ce era uluit din cauza țipetelor puternice pe care le dădea în fața casei.

-Tu ești de vină! Tu și prietenul tău! Din cauza ta mama m-a certat!! Nu m-a certat niciodată până acum!! De ce trebuie să facă asta din cauza ta?!!

Rănitul nu poate face nimic, nu știe ce a urmat. Tocmai a fost dus la spital și acum s-a întors. Nu arată bine.

-Kuhn Tin, Hin este rănit. Cred că...

-Vrei să fii lovit de cineva?! Nu cred că ar trebui să mă aduci în asta, nu e treaba ta!!  Tin s-a întors spre ei, apoi...

- O vă dau afară. Mai ales tu Hin! Iesi afara!! Ieși din casa asta chiar acum!!

Cuvintele încăpățânate pe care le-au auzit ascultătorii, i-au făcut să facă ochii mari, să tresară, se uită serios la băiatul care arată spre ușa de la intrare a conacului. Ochii lui implorau, în timp ce celălalt îi aruncă o privire disprețuitoare. Deși Hin a făcut tot posibilul să împiedice băiatul să fie atacat de fratele său mai mare, mâinile îi tremurau până când a trebuit să se întrebe...

-Am greșit cu ceva?

Zgomotul puternic îi lasă șocați pe servitorii din casă. Sunt deja șocați de starea în care se află Hin, dar sunt mai șocați de motivul pentru care micul maestru insistă cu fermitate.

-Ieși chiar acum! Sunt proprietarul acestei case. Deci... Ieși afară!!

Desigur, toată lumea este șocată. Dar persoana care a fost concediată era cea mai palidă. Nu putea decât să stea acolo neputincios. Privește fața persoanei pe care încerca să o ajute cu ochii și mai șocați, pentru că acum, Khun Tin este adevăratul proprietar al întregii moșteniri, așa că darea lui afară nu ar fi o mare problemă pentru el.

„Dacă trebuie să plec... Ce se va întâmpla cu Kuhn Tul?”