Iubire chinuită🫀

Capitolul 25 Pe cine să aleagă.

-Hin, pari bine dispus.

-Ce ai spus?

-N-ai auzit ce am spus?

-Spune-mi.

Rob îi spune celui mai bun prieten care se uită curios, deoarece în ultima vreme îl urmărește pe bărbatul grijuliu urmărindu-si șeful singuratic cu un zâmbet în orice moment și de asemenea, poate vedea că temperamentul lui este mult mai bun decât timpul în care a cerut să stea la el acasă pentru o perioadă. În timp ce apoi vorbea aproape în secret, făcându-l pe Hin să se întoarcă să-l privească cu o față confuză.

-Am spus că ești bine dispus, i-a spus Rob cu o privire întrebătoare.

-Nu vorbi prostii.

-Hei, nu sunt proast, cum să nu observ când prietenul meu este bine dispus? Atunci stăpânul tău nobil și grațios te răsplătește în fiecare seară și de aceea îl însoțești cu bucurie dând din coadă în fiecare zi? Hin și-a încruntat sprâncenele supărat.

-Nu sunt un câine.

-Oh, chiar aşa? Am crezut că acesta este cazul.

Gornhin oftă din greu și își scutură fața cât putu de tare. Spunand că prietenul său apropiat este încă supărat pe stăpânul său.

-Nu căuta mai multe probleme. Ar trebui să încetați să aruncați cu pietre în Khun Tul odată pentru totdeauna.

-Îmi pare rău că am fost de partea ta.

Gornhin se opri și îl privi drept în ochi pentru o clipă, înainte ca buzele lui să formeze un zâmbet slab de mulțumire.

-Știu că minți. Chiar apreciez asta... dar pot sa iți cer o favoare?

-Nu.

-Nenorocitule, nici n-am început... Rob își dădu ochii peste cap și oftă din greu.

-Pentru că știu ce ai de gând să spui, a spus Rob privindu-i fața îngrijorată. Cu cât asculta mai mult rugăciunile prietenului său, cu atât părea mai mizerabil, așa că singura persoană care îi cunoaște secretele simțea mai multă compasiune.

-Rob, te implor.

-Hm... În cele din urmă Rob doar dă din cap.

-Bine, spune. Gornhin a ridicat un zâmbet recunoscător și apoi a vorbit serios.

-Poți pur și simplu să te comporți la fel... Cum erai înainte să știi ce fel de relație am cu Kuhn Tul?

-Doar că sunt prietenul tău. Îmi este foarte greu să fac asta când știu ce personalitate rea are. Nu mă pricep prea bine să stau în fața lui și să zâmbesc de parcă nu ar fi nimic, mai ales să știu ce fel de relație ai cu el, a spus Rob fără să-i pese deloc de persoana care nu este prezentă, așa că Hin nu a putut spune mai multe, a încercat să se certe în numele șefului său, dar știe că prietenul său nu îl va asculta.

-Te implor, poți sa faci asta?

În timp ce tipul musculos se uita gânditor la el, nu era de parcă nu ar fi putut să o facă, dar i-a fost imposibil să nu-și pună bunul prieten pe primul loc. Indiferent cât de rău s-ar fi înrăutățit lucrurile, el era în continuare prietenul lui.

-Bine... Hin aproape că zâmbește fericit, dacă nu pentru că...
– Dar am o afecțiune.

-Ce ai spus...?  Gornhin l-a privit confuz când a văzut un zâmbet răutăcios pe buzele persoanei supărate. Deci Rob a vorbit

-Ar trebui să-i dai o șansă lui Rose.

Hin a fost imediat surprins să audă asta, dar a încercat să păstreze o față sinceră.

-Mh. Ascultă mai întâi. Rose chiar te place de moarte și te asigur că nu este cineva căruia îi place o persoană la fel de înfricoșătoare ca Tul. Te asigur că această fată este o fată bună pentru un băiat bun ca tine. Ea nu este ca toți ceilalți, care te văd doar ca pe un simplu servitor. Ea te place foarte mult pentru ceea ce ești și de care s-a apropiat de tine ea nu te folosește ca intermediar pentru a te apropia de Tul ca toți ceilalți.

-Dar...

-Ce vrei sa spui?

Hin încă nu începuse să discute problema cu prietenul său, când în spatele lui s-a auzit o voce familiară, simțind instantaneu un fior străbătându-i tot corpul, l-a împiedicat să se ridice imediat, așa că s-a întors încet să se uite la proprietarul acelei voci, care arată un zâmbet larg în timp ce merge spre ei, dar ochii lui... arată o îndoială clară în interior.

Dar asta nu este tot, Tul face un pas lung pentru a sta în spatele lui Hin și pune ambele mâini pe umerii confidentului, strângându-le ușor, arătându-i clar stăpânirea lui. Așa că Rob, văzând asta, își răsucește puțin ochii și buzele și asta e suficient pentru a tresări.
El este luat de acțiunea lui, dar nu poate face nimic în acest sens.

-Ce se întâmplă?

-Tocmai vorbeam despre examene. Rob ridică privirea pentru a face contact vizual cu noul venit.

-Nu despre asta vorbeai, nu?

În loc să-l înjure deschis pe Rob, tot ceea ce face este doar să glumească și să ridice nonșalant din umeri, de parcă expresia lui anterioară nu s-ar fi întâmplat, dar asta doar îl face pe Tul să fie mai anxios.

-Președinte. Stai jos, trebuie să fii foarte obosit de la întâlnirea cu profesorii, nu? Ai muncit din greu, trebuie să-ți fie sete. Cred că voi cumpăra niște băuturi. Și a fost și mai suspicios când Rob s-a trezit oferindu-se să cumpere băuturi, când până ieri, încă îi ura prezența.

Tul se uită suspicios la prietenul său care încă zâmbea cu o atitudine prietenoasă.

-Ce ai dori?

-Așa că te rog să-mi cumpărați un pahar de Pepsi.

-Bine, bine. Din moment ce o să cumpăr oricum niște băuturi, ți le voi cumpăra, spuse Rob și apoi se întoarse, mângâindu-l prietenos pe Tul pe umăr, înainte de a se îndepărta spre partea opusă, după ce i-a aruncat o privire singurei persoane care știe totul, dar care știe că nu va spune nici măcar un cuvânt.

Gornhin înțelege pe deplin acțiunile bunului său prieten: Rob nu l-a ignorat pe Tul, dar asta înseamnă doar că trebuie să respecte acordul, iar restul depinde de el.
Rob îi legase mâinile până când nu mai putu scăpa.

-Vrei să spui ceva?
De îndată ce bărbatul uriaș a dispărut, Tul s-a întors către confidentul său, apoi a întrebat pe un ton rece, deși chipul lui frumos era încă înfrumusețat cu un zâmbet frumos, pe cât de... terifiant, pe atât de fermecător.

„Ce se întâmplă? Ar trebui să-i spun adevărul?” Hin se întrebă asta, neînțelegând de ce șovăia, văzând acea privire pătrunzătoare.

-Te-am întrebat ceva.

-O favoare? Ce fel de favoare? Întrebă Tul.

-Sa fi prietenul lui ca înainte.

-Îmi place asta. Dar ce a cerut în schimb?  îi spune șeful confidentului, făcându-l să se sperie brusc, crezând că nu ar fi trebuit să spună asta.

Gornhin trebuie să știe deja că cealaltă parte trebuie să fi ghicit deja situația, deoarece nu poate ascunde nimic șefului și este ceva el însuși. Nu a mai făcut-o, dar...

-Ceva....
Hin, de ce îl minți pe Kuhn Tul?

Gomhin a mințit din greșeală și a adăugat:

- A spus că va face asta doar din cauza prieteniei noastre îndelungate.

-Poate că e bine pentru tine, dar nu pentru mine. A spus Tul pe un ton intens în timp ce ridica din umeri pentru o clipă. Dar dacă e de acord cu asta, atunci mi-e bine.

Deși este puțin ezitant în privința asta, Tul știe că poate avea încredere în persoana lui apropiată, așa că „micuța afacere” cu Rob a trecut neobservată de el. De asemenea, nu vrei să ai probleme cu acel prieten să știe cât de viclean este și să-l aibă drept dușman ar fi doar un dezavantaj.

Și e bine că Tul nu știe despre această afacere, pentru că dacă ar ști ar fi extrem de furios, pentru că nimeni nu-il poate fura pe Gomhin.

În același timp, dacă îl întrebi pe Gornhin de ce a mințit, motivul este...

Imediat după ce Rob a plecat, tânărul metis s-a așezat, dar el nu s-a așezat pe scaunul pe care Rob l-a lăsat gol când a plecat, ci s-a așezat lângă el, lipindu-se atât de aproape de umărul lui, încât îi putea simți chiar căldura, corpul... căldura celui care lucrează încă de dimineață.

Gornhin s-a uitat la chipul atrăgător al celui care se pregătea să studieze apoi și-a îndreptat privirea către piciorul care era atât de aproape, încât îl atingea pe al lui.

Răspunsul la motivul pentru care a mințit este simplu... Nu vrea să irosească aceste momente prețioase.

Cineva a spus odată că viața nu este doar fericire, ci multe vine uneori cu încercări grele pentru tânărul Gornhin, acesta este ceva care a fost întotdeauna foarte important, dar uneori vrea să evite această suferință până la capăt.

-Kuhn Tul, doamna a spus ca de îndată ce va sosi îl va anunța ca îl așteaptă in camera.

De îndată ce luxoasa mașină japoneză s-a oprit în garaj, Tul a tresărit când menajeră, care s-a apropiat de el a vorbit cu voce grăbită, făcându-l pe Tul să se încrunte crezând că mama lui vitregă a găsit ceva nou care să-l deranjeze, zâmbetul femeii, bucuria și ochii orbitori, a fost șocat. În mod regulat, afacerea urgentă a acelei femei tinde să provoace neplăceri tuturor celor din acea casă, nu bucurie.

-Ce se întâmplă?

Doamna Klin a zâmbit la această întrebare, apoi a mers direct lângă Tul cu un expresie emoționată și îl luă de braț pentru a-l îndemna

-Hai, Kuhn Tul. Nu o lăsa pe doamnă și pe oaspeți să aștepte.

-Oaspeți?Tul a repetat întrebarea pe un ton serios gândindu-se că cei cu care trebuia să se confrunte sunt toți adulți, așa că s-a întors să-i arunce confidentului cheile mașinii și apoi a mers repede în sufragerie.
Astfel, în acel loc au rămas doar mama și fiul.

-Cine e aici, mamă?

Femeia a răspuns cu un zâmbet imens.

-O persoană pe care mama ta crede că Kuhn Tul va fi bucuros să o vadă.

Hin poate arăta doar o față confuză, de ce chiar nu își poate da seama pe cine și-ar dori stăpânul său să vadă.

Tul doar s-a uitat scurt la „oaspeți”, de ce asta s-a transformat în nemulțumire când a făcut contact vizual cu mama lui vitregă, care își ridica un zâmbet de parcă ar fi făcut ceva foarte bun și potrivit și asta nu este altceva decât să-l potrivești cu fiica acelei străvechi și renumite familii.

-Oh Tull, ești aici. Vino repede, cu toții te așteptăm de mult.

-Mătușa

-Fiule, Rassa nu a spus nimic rău. Așa că e bine că ești aici acum. Wadee își dorea foarte mult să-l vadă.

La fel ca cealaltă femeie, mama lui Wadee i-a zâmbit celeilalte victime.

-Buna!

Tânăra și-a întors fața stânjenită într-o parte și apoi s-a întors încet să se uite la Tul, care are pumnii tremurători strânși atât de tare încât culoarea degetelor lui a dispărut. Deși fața lui nu o arată, dar se simte total supărat, dar nu din cauza lui Wadee. Dimpotrivă, el devine din ce în ce mai confortabil după mai multe întâlniri cu ea.
Nu numai că tânărul metis nu este supărat pe Wadee, dar o înțelege.

După mai multe conversații cu ea, Tul a știut că nu are același interes de al căuta ca și celelalte femeie, iar faptul că nu s-a uitat la el imediat nu însemna că îl ignoră, dar că era timidă în privința asta. Ceea ce spuneau celelalte două femei mai în vârstă, deși ceea ce spuneau ei era adevărat. Acesta este probabil un plan de ligă majoră, dar Tul nu este mulțumit de el.

Deși Wadee este o femeie cu adevărat potrivită pentru el, dar nu-i place să fie târât în planurile stupide ale acestor două femei și poate că asta se datorează faptului că lucrurile sunt mult mai bune pentru el în ultima vreme și nu s-a gândit prea mult la Wadee, dar nu este momentul să dezamăgească pe nimeni.

-Bună mătușă, bună Nong Wadee

-Oh, salut P’Tul...
Frumoasa tânără a vrut să-și ceară scuze tocmai acum, dar nu a mai putut continua, când chipul frumos al celui cu care vorbește este împodobit cu un zâmbet cald care i-a atacat inima și este că și-a dorit foarte mult sa-l vadă pe Tul.

De la ziua de naștere a mamei sale, Wadee își dorise să ia legătura, dar din moment ce nu a avut curajul să o facă, de atunci trecuse o săptămână, iar inima îi era grea că nu luase legătura cu el.

-Cum este N’Wadee? Nu ne-am mai văzut din ziua evenimentului.

-Wadee e bine. Ce zici de P’Tul?  Fata vorbește timid și puțin stânjenită.

-Sunt bine, mulțumesc.  Tul a privit-o cu ochii calzi si cu o voce plăcută, in timp ce se îndrepta spre cea mai apropiata canapea să se așeze lângă ea.

-Ar trebui să lăsăm copiii să vorbească între ei, mă tem că dacă suntem prin preajmă s-ar putea plictisi. Rassa a cerut imediat celeilalte femeie care i-a făcut cu mâna fericită prietenei ei.

-Sincer, cred că este o idee bună, a fi cu adulții poate fi plictisitor pentru ei, este mai bine să vorbească între ei. Răspunse mama lui Wadee.

-Dacă îi lăsăm să vorbească liber.

Wadee nu se plictisește!

Dar apoi, Wandee s-a ridicat supărată și obrajii i s-au înroșit de tristețe, dar niciunul dintre ei nu i-a păsat, mai ales Rassa, care s-a întors să-și privească fiul vitreg cu un zâmbet dulce, ceea ce nu seamănă cu trimiterea unui ordin.

-Tul, de ce nu o duci pe Wadee să vadă conacul?

Deși a fost iritat de „sugestia doamnei”, și-a păstrat calmul, s-a ridicat și apoi a trimis un zâmbet cald .

-Ai vrea să fii alături de mine și să faci o plimbare în grădină?

Wandee și-a mușcat buza nervoasă, obraji ei s-au înroșit, ochi priveau înainte de a da în cele din urmă din cap timid.

-Da P’Tul.

Deși cele două femei s-au privit satisfăcător, Tul s-a uitat la Wadee cu oarecare milă.
Hin știe că nu are dreptul să monitorizeze acțiunile șefului, dar de data aceasta inima din piept nu s-a putut abține să simtă o ușoară durere, când a descoperit în bucătărie cine sunt oaspeții astăzi și toată lumea a fost mulțumită de ea, pentru că el știa cât de bună era acea persoană, făcând ca sentimentele care străluceau în inima lui să se potolească în acel moment

Știe că ar trebui să fie bucuros că șeful lui are pe cineva ca ea, lângă el, dar mi-aș dori să nu se simtă atât de rănit.

Kuhn Wadee este atât de frumoasă. Culoarea pielii ei este albă, părul ei este lung și strălucitor, arată într-adevăr ca un înger, iar ochii ei sunt atât de mari, încât chiar arată ca acești cântăreți coreeni. Crede că este persoana potrivită pentru Khun Tul

-Vreau să-i văd. Crezi că pot pregăti cina diseară, Phi?

E în regulă, dar când o faci, servește-l imediat, nu aștepta doar să fii rugat. Încerca să-l descurajez pe bucătar, dar nu pot stăpâni entuziasmul multor oameni prezenți.

-Aș dori să știu dacă Khun Tul și Khun Wadee sunt un cuplu.

Ei bine, cred că sunt. Iar Doamna pare să susțină relația.

Gomhin a ascultat toate acestea în tăcere, apoi s-a apropiat și a așezat un coș uriaș cu legume pe care le spălase, așezându-l lângă bucătar și încercând să găsească o scuză pentru a pleca, deoarece trebuia să găsească o cale de a scăpa din bucătărie, de vreme ce nu voia să plece. Auzi mai mult de atât, despre potrivire... pe care nu o are.

-Ah, dar am nevoie de ajutorul tău de data asta. Am nevoie să mă ajuți să tai legumele, a spus bucătarul arătând cuțitul, dar persoana a vorbit din nou.

-Problema este că trebuie să plec...

-Unde vrei sa mergi?

-Ah, Kuhn Tul!

Scârțâitul scaunelor a fost prezent atunci când servitorii au fost total surprinși să se ridice și să-și termine bârfele, când șeful a apărut zâmbind în bucătărie și în spatele lui frumoasa fată ai cărei obraji roșii îi speriau. Acest gest care indică că probabil auzise fiecare cuvânt.

Tul se întoarse să se uite la Hin, dar Hin continuă să se uite la coșul cu legume.

-Bună tuturor.

Între timp, Wadee și-a ridicat mâinile în semn de respect pentru toată lumea din bucătărie, zâmbind nervos.

În acel moment, toată bucătăria era tăcută privind atent la fata frumoasă. Wadee s-a întors să se uite la Tul pentru ajutor, apoi Tul și-a îndepărtat privirea de la prietenul său și apoi se uita la frumoasa fată de lângă el.

-Toți sunt liniștiți acum? Persoana despre care vorbești chiar acum este aici. Tul spune așa, dar ochii lui încă îl caută pe confidentul apropiat care este ocupat la chiuvetă, așa că îi zâmbește confortabil lui Wadee.

-Nu-ți face griji, toată lumea de aici chiar vrea să te cunoască.

Fata s-a întors apoi pentru a face contact vizual cu persoanele prezente cu un zâmbet frumos. Brusc, nu este sigură, dar pare să recunoască pe cineva, ceea ce o face să acorde mai multă atenție acelui chip cunoscut.

-Oh, bună, P’Hin.

-Bună Kuhn Wadee. Proprietarul numelui este puțin surprins, dar ridică privirea pentru a răspunde politicos.

-Oh, Hin, chiar o cunoști? l-a întrebat cineva, dar a fost suficient de tare pentru ca Kuhn Wadee să răspundă gânditor...

-Da. P’Hin m-a ajutat foarte mult când mașina s-a stricat pentru asta, îi sunt foarte recunoscător. Wadee ia trimis lui Hin un zâmbet, apoi a fost forțat să zâmbească înapoi.

-Asta a fost datoria mea, Kuhn Wadee nu are ce să-i mulțumească.

-De fapt, Wadee a vrut să vorbească cu P’Hin de la petrecerea de ziua de naștere, dar nu am reușit să iau legătura cu tine. Deși acum Wadee este atât de fericit să-l revadă pe P’Hin.
Wadee a spus pe un ton atât de sincer încât i-a surprins pe muncitori.

Dar Hin mai mult decât oricine își știe locul, așa că muncitorii au început să bârfească până când bucătarul s-a repezit să închidă chestiunea.

-Kuhn Tul, Kuhn Wadee, ai nevoie de ceva? 
A negat Tul zâmbind.

-Nimic. Wadee a spus că vrea să vină și să salute pe toată lumea, așa că am adus-o aici.

-Sa ne întâlnească? A repetat bucătarul surprins, căci nu avea niciun motiv ca un șef să-i întâmpine pe angajați, cu atât mai puțin în bucătărie, la care fata răspunde rapid.

-Phi Tul mi-a spus odată că toată lumea de aici este foarte drăguță și amabilă, așa că am vrut să vin și să salut.

Mulți dintre cei prezenți s-au uitat unul la altul surprinși, apoi bucătarul a fost cel care a rostit câteva cuvinte cu emoție.

-Îți mulțumesc foarte mult că te-ai gândit la noi, Kuhn Wadee. Este un detaliu bun și frumos. Din cauza acestui tip de bunătate, toată lumea de aici crede că ești prea bun pentru Kuhn Tul.

De asemenea, guvernanta a fost fericită să-l vadă pe tânărul maestru pe care l-a crescut din copilărie, chiar făcea asta de când era copil și era mândră de creșterea lui și gândindu-se că frumoasa fată de alături părea a fi o persoană atât de bună.
Cuvintele măgulitoare o făcură pe Wadee să roșească din nou și să-și încline capul ușor în timp ce ea îi privea oarecum sfioasă.

-Oh, nu-ți bate joc de mine așa, mătușă. Spuse Tul pe un ton care părea amuzat, deși ochii lui erau ațintiți asupra celeilalte persoane care lucra cu insistență.

-Niciunul din alea. Chiar sunt potriviți unul pentru celălalt. Adaug o alta persoana.

-Da. Sunt într-adevăr foarte potriviti. Mulți oameni au înconjurat-o pentru a o saluta și a se prezenta în mod corespunzător.

Când tânărul maestru a descoperit că Wadee era înconjurat de servitori, bărbatul înalt a profitat de ocazie pentru a sta în spatele confidentului său

-Ce faci?

-Spălam legumele pe care le-ați comandat să le folosim la cină.
Tul ridică din sprâncene și se uita indiferent la bucate...

Hin se încordă în timp ce un antebraț i se înfășura brusc în jurul taliei în bucătărie, în fața tuturor și a lui Kuhn Wadee .

-Kuhn Tul... Șopti Hin privind îngrijorat la oamenii care erau încă interesați de tânără, în timp ce încerca să scoată brațul celuilalt de pe talie, dar nu putea, până când privirea lui a fost abătută spre oaspetele care se afla acum în acea casă și pe care acum îi privea intrigat. Hin s-a gândit că poate a observat deja, dar nu era sigur. Tul a observat și acea privire în ochii lui, așa că l-a tras pe Hin cu fața la Wadee, ținându-l în continuare strâns în jurul taliei.

-Uau, o cunoști pe această persoană, nu? Întrebă cu un zâmbet larg privind în ochii confuzi ai lui Wadee. Este P’Hin...

-Nu numai asta.

Tânărul semisânge se uită la el și chicoti chiar lângă urechea lui Hin, apoi se întoarse să se uite la frumoasa femeie cu un zâmbet larg.

-Această persoană este cea mai importantă persoană pentru Phi.

-Kuhn Tul!

În acel moment, Hin șopti simțindu-se că era pe cale să leșine.

Wadee i-a privit cu ochii mari și plini de surpriză, uitându-se la palma caldă care se agăța de talia lui Gornhin, precum și la vârful bărbiei lui care se sprijinea confortabil pe umărul celui care spăla legume, în timp ce inima îi era aproape cădea să se prăbușească de acțiunile altora. Daca nu de ce...

-Destul de Kuhn Tul. Dacă va continua să joace așa, Kuhn Wadee s-ar putea să înțeleagă totul greșit. Bucătăreasa a râs și și-a ridicat mâna pentru a mângâia ușor umărul tânărului Tul. De parcă lovitura l-ar fi rănit cu adevărat, Tul a început să se plângă.

-Oh... Mătușă Klin, asta a durut-o.

-Te voi lovi și mai tare dacă continui să joci așa și Kuhn Wadee ratează adevărul.

- El spune asta doar pentru că au crescut împreună, nu? O servitoare spune că într-un mod distractiv încercând să se joace cu șeful, care părea că se joace ca un copil, așa că bucătarul s-a întors spre oaspete rezolvând rapid neînțelegerea înainte ca Wadee să-l înțeleagă greșit pe șeful ei.

-Fiul meu Hin a crescut cu Kuhn Tul, sunt prieteni din copilărie. Așa spune matusa și, deși poate părea foarte nesăbuit să spun că fiul meu este comparat cu tânărul maestru, dar acești doi au crescut ca frații prin urmare, lui Kuhn Tul îi place să joace așa, pentru că întotdeauna îi reușește.
Apoi mătușa se răsuci să-l privească pe Tul cu ochi fioroși.

-Mătușă Klin, mă vei lovi din nou, îl vei lovi pe Hin mai întâi.

Tul l-a împins apoi pe Hin, care nu fusese lovit în fața mamei sale.

-O să vă lovesc pe voi doi, continuați să jucați așa și o veți face pe Kuhn Wadee să se gândească prea mult.

-Nu! Oh, nu, nu m-am gândit prea mult la asta... de fapt nu m-am gândit deloc...  sfârșitul vocii, suna puțin slab, dar fericit, de parcă acea neînțelegere ar fi trecut neobservată și asta l-a făcut pe Hin să reacționeze strângând mâna șefului de pe talie, acesta și-a ridicat repede mâinile și și-a cerut scuze.

-Îmi pare rău pentru tot, Kuhn Wadee, trebuie să merg să rezolv o problemă în baia muncitorilor.

Gornhin spuse asta în grabă, apoi începu să fugă din bucătărie în timp ce Tul striga la el.

-Oh, de ce fugi? Ești lovit aici.

Hin nici măcar nu s-a întors să se uite, s-a grăbit înapoi la casa muncitorilor, lăsându-l pe Tul să zâmbească până când i-au tremurat umerii, apoi s-a întors să zâmbească direct lui Wadee.

-Se pare că glumește prea mult.

-Știi cum este Kuhn Tul.

-Daca îl deranjezi și îl sperii pe Hin de fiecare dată. Aceasta este imaginea pe care toată lumea o vede despre relația de prietenie dintre Hin și Tul. Muncitorii se tachinează unul pe altul despre cât de grozavă este prietenia lor, apoi Wadee vorbește în sfârșit.

-P’Tul și P’Hin sunt foarte apropiați. Mă simt geloasă...

Tul a râs încet și apoi a vorbit cu o voce plăcută, lăsând pe toți să-i interpreteze cuvintele.

-Da. Hin a fost întotdeauna o persoană importantă pentru P’ și va fi întotdeauna.

-Kuhn Tul... ce face?

După ce a fugit în grabă din bucătărie, Gomhin a început să spele cu sârguință podeaua din baia casei muncitorilor. Fața lui este acum una de frustrare, dar nu din cauza petelor persistente de pe gresie, ci din cauza acelor cuvinte rostite de cealaltă persoană, care se teme să nu arate tuturor din casă ce vrea să spună cu adevărat.

-Da, șeful a spus că are de gând să ia o pauză și pare să fie bine dispus în ultima vreme, dar nu glumiți prea mult așa? Fără rost.

Hin pulverizează apa pe gresia de la baie atât de tare încât îi stropește cămașă și îi ușurează starea de spirit în acel moment în care stresul apare.

„Khun Tul se joacă în acest fel. De ce nu te gândești la sentimentele mele?” Gornhin s-a gândit la asta și apoi a clătinat energic din cap, frustrat de el însuși pentru că se comporta ca o fată.

Simțindu-se cu adevărat frustrat, încearcă din greu să îndepărteze petele de mucegai dintre plăci, apăsând cu degetul pe orificiul de evacuare a apei de pe furtun și încercând să scape de durerea că Kuhn Tul este cu Kuhn Wadee.

-Plănuiești să speli toaleta sau să inunzi casa?

Gornhin a tresărit auzind vocea care răsuna din uşă, aşa că s-a întors imediat văzând zâmbetul plăcut al șefului care stătea sprijinit cu brațele încrucișate pe tocul ușii.

-Kuhn Tul, și Kuhn Wadee?

-Ea este motivul pentru care ai fugit?

Hin nu a putut să spună niciun cuvânt, ci a mers să închidă robinetul și să întârzie timpul pentru a găsi un răspuns, dar se pare că Tul nu a vrut să piardă timpul, așa că picioarele lui lungi se îndreaptă spre corpul prietenului său apropiat pentru a-l apuca de față. Și îl ține aproape de el.

-Unde e Wadee?

-Este vorba despre Wadee?

-Ce? Hin l-a privit surprins, pentru că nu-i venea să creadă ce auzea.

-Ai întrebat unde este acum, nu? Am vrut să vin singur și așa am trimis-o cu mama ei.

Tul a spus-o degajat, ochii lui Hin străluceau surprins, deoarece nu și-a imaginat niciodată că șeful o va trimite pe Wadee cu mama lui să vină aici să-l vadă.

-Nu se poate întâmpla asta...

-Încă nu crezi?  întrebă Tul cu o voce plină de resentimente, până ce Hin răspunse.

-Nu... Tânărul semisânge făcu încă un pas înainte, așa că Hin se dădu înapoi doar pentru a găsi zidul din spatele lui.

-Astăzi intenționez să-i fac pe cei necredincioși să înțeleagă, așa că nu-mi place când mă fac să cred că fac o greșeală când nu văd niciun rău în a alege să fiu aici cu tine în loc de Wadee.

Ochii lui Hin clipiră în timp ce se uita la stăpânul său care era cu brațele întinse pe perete, la înălțimea capului.

-Dar... Kuhn Wadee... probabil că îl așteaptă pe Kuhn Tul.
Hun a spus cu o voce foarte joasă care nu diferă cu nimic de o șoaptă.

-Chiar vrei să mă întorc la ea?

Hin nu a răspuns la această întrebare, de ce nu poate spune... „da”.

Privirea și reacția lui sunt suficiente pentru ca tânărul Tul să simtă răspunsul și să vadă gelozia în el, așa că ochii lui de culoarea mierii s-au luminat imediat când se simțea mulțumit de reacția lui Hin. Nu i-a plăcut niciodată când s-a uitat în ochii multor femei arătându-și lăcomia, dar când a văzut acel sentiment în ochii confidentului și făcând așa ceva... i-a plăcut. Nu știe de ce, dar doar asta este suficient pentru ...

Buzele lui calde iau celelalte buze ușor roșii, dar nu sunt intruzive așa cum o fac de obicei, pur și simplu le atinge ușor pentru a simți căldura pielii tale între ele, apoi le retrage încet și repetă ceva în care nu crede niciodată, dar își dorește cu adevărat și vrea ca Hin să creadă.

-Ești cea mai importantă persoană pentru mine să nu uiți asta.

El poate lăsa pe toată lumea în urmă fără să-i pese prea mult, dar cineva la fel de important ca Hin trebuie să fie mereu alături de el.