Câinește aspru dor azi iară mi-i de tine
Și tuturor caișilor în floare
Le-am declarat că-s hotărât să mor de supărare.
Dar de s-ar întâmpla așa o tragedie,
Cine te-ar mai aștepta, fidel, întru vecie?
Nebuna mea frumoasă,
Cu sânii cruzi ca agurida,
Nebuna mea frumoasă,
Cu ochii ca năpasta,
Ce boală dulce m-a cuprins de tine!
Ești prima mea iubire și ultimul suspin,
Mă-nchin păgân la tine, eu – cel dintâi creștin,
În bătătura curții mele,
Mai odihnește-ți pasul lin,
Ca de pe buza-ți caldă să sorb al tău venin.