Azi păcătui înaintea Ta, Hristoase
Tu, Zori prealuminoase
Puterea mea, Scăparea tuturor
Dar nu Te pot atinge în niciun zor
De păcatul cel ascuns în mine
Dar știut de Tine
Neputând a îl ascunde
Lacrima cea Sfântă ați aduceSufletul meu, nesfâșiat este
Căci patima mi-e boală
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Căci patima cea pe care sufletul mi-o duce
E necurată
Moarte preaneluminată
Întunecată
Strivită de a lumii plăcere dezolantăDorința iertării Tale este tare
Căci vreau astăzi să mă ierți
Deși, Tu, Doamne, mila Ta ți-e mare
Nu pot ajunge, prins în peceți
Fără să vreau, dar fac ce nu-mi convine
Deși ar trebui ce vreau, dar ce nu vreau
Creierul îmi spune că e bine
Dar Inima îmi spune că Te vreauÎn zorii zilei nu mă rog la Tine
Nici după-amiază, nici în zorii serii
Dar ceea ce nu fac, inima mă ține
Și vrea să mă rog în zorii dimineții
Dar sufletu-mi cu păcat nu vrea
Nici acum nici purureaNu-și recunoaște blestemata-i faptă
Nu-și aduce aminte de zorii negri-ai morții
Deși vreau să fiu al Tău, Hristoase
În chip alb, îngeresc cu toții
Dar nu pot birui în luptă
Dar în chip negru eu mă-nbrac
Lepădând sufletul de haine albe
Și mă-nbrac în chip,
Lu' Lucifer însuși înfricoșatVrând a-mi încheia socoteala cu viața
Cea păcătoasă, cuprinsă-n ața
Aceea purpurie, de vison, de împărat
Pariul cu Satana nu pot să-l dezpart
Rămânând al lui pentru vecie
De n-ai vrea tu, Hristoase, în chilie
Să mă dezbraci de haina ne-ngerească
Și cu cea neagră
Dar albă a sufletului să mă-mbraci.