Nimic nu mi-a rămas prejos
Mereu el m-a mințit frumos
Cu gândul vieții cel anost
Făr' a fi anagnost
A-mi lua viața
Deja plâng, gândindu-mă
Cuget, tu mă simte-mă
Viața curge, tu animă-mă
Te slăvesc, salvează-mă!
Te știu de-o lună și jumate
Cu gânduri mai împrăștiate
Dar vreau să te rog ceva
Salvează-mă nu mă lăsa!
M-ai blocat
Nu-mi șade bine
Dar prin asta, îmi devine
Cântul tău, o amintire
Tonul vieții tu mi-l dai
Cu gândul îmi scotoceai
Pe sub firea răsfirată
Întoarce-mă, tu, iar, acasă
La oricare din ele
Obregia mi-ar fi tovarăș
Dar tu mă omori, cu gândul, iarăș'
Nu mă lași să pot trăi
Doar viața-mi aminti
De ce mi-ai făcut
Simt iubirea de departe
E rece ca o noapte
Nu credeam că o să fii
Hoțul meu de inimi mii
Precum Iuda te-am trădat
Iară' tu m-ai și lăsat
Dreptate ai, într-adevăr
Dar plâng mult, suspin și sufăr
După tine
Presupun că ți-ai dori
Cu sufletul a săvârși
A scăpa odat' de mine
Sufletu-mi forțat te ține
Nici iertarea-mi nu-i de-ajuns
Te simt supărat, confuz
Deși mult eu ți-am greșit
Te-am iubit
Te cunosc de-o lun' jumate
Mai puțin, chiar aș socoate
Dar pentru mine-i mod de-a spune
Mor făr de sufletu-mi apune
Cuvântul nu îți ajunge
În șiraguri mi-e a plânge
O speranță tu mi-ai dat
Dar nu m-ai mai căutat
Răspunsul tău a fost cam rece
Desigur, mintea îți petrece
Și-ți schimbă gândurile
Încărcând suspinurile
Pot părea macabru, știu
Îmi ești drag, atât mi-e viu
În inima-mi îndurerată
Mai spune-mi o dată
"Măi dragă!"
Trecutu-mi-au săgeți prin mine
Nici acele-a mă anime
N-o să poată, făr' suspine
Toate venind de la tine.
Când te întristai de mine
Sufletu-mi se sfășia
Inima iar îmi vorbea
Pe tin' nu ti-nteresa
Mă-nvinovățeam de tine
Plin de nervi și de mânie
Cum erai, te suportam
Acceptam, te căutam
Cautând doar pace ție.
