When the past returns (Justin Bieber ff)

5. "Sunt aici... O să fie totul bine."

Merg în bucătărie cu Maddie după doar vreo 5 ore de somn pentru a servi micul dejun. Mamele nostre erau acolo, micul dejun era pregatit, ele doar ne așteptau.

"Bună dimineața!" Spun cele două la unison.
Bolborosim un "neața" lipsit de vlagă și ne așezăm la masă.

"Ei, cum a fost aseara, dragelor?" Ne întreabă Kim.
"A fost grozav."
"Da, ne-am distrat." Continui eu.
"Mă bucur mult să aud asta. Mă bucur că v-am convins să ieșiți." Spune mama bucuroasă.
Kim se așază în fața noastră.

"Fetelor... În seara aceasta vor veni niște prieteni buni... Prieteni de afacere cu tatăl tau, Madelaine. Aveți planuri în seara asta? Sunteți de acord să rămâneți cu noi la cină?"
"Sigur." Am zis noi la unison.

Ne-am petrecut întreaga zi mâncând și urmărind filme.
Ei bine... Se lasă seara. Mami și Kim ajung acasă și se apucă de pregătit cina. Eu și Maddie ne finalizăm ținuta și coborâm în bucătărie. Ne așezăm la masă iar mamele noastre sunt nerăbdătoare să-și întâlnească "prietenii". În cameră întră o femeie de vreo 48 de ani îmbrăcată office alături de un domn la costum și... Justin?! Se anunță o seară grea. Mama mea se pupă pe obraz cu doamna aceea.

"Vai, Pattie! De când nu ne-am mai văzut! Nu îmi vine să cred, cât timp a trecut?"
"Ei bine, timpul a trecut, Amanda, dar tu nu te-ai schimbat. La fel de energică ai rămas!" Spune chicotind.
"Nici peste tine nu au trecut anii, Pattie... Ce fiu mare ai! Nu îmi vine să cred, ce repede cresc!"
"Și fiica ta a crescut și este foarte frumoasă!" Spune privindu-ma cu un zâmbet larg.

Eu și Maddie șusoteam.
"Ce naibi se întâmplă?!" Spun țipând încet fiind foarte confuză. Maddie nu avea nicio expresie pe față. Era marcată. Niciuna din noi doua nu știa ce se întâmplă.

Dupa lungi discuții legate de afaceri din care nu am înțeles nimic, îmi cer scuze și mă retrag.

•Din perspectiva lui Justin•

Asta e șansa mea cea mare. Întreb unde este baia și mă retrag gentil.

"Fugi după Cassie, sigur îți va spune." Îmi spune doamna Jones făcându-mi cu ochiul. Îmi place de mama ei. I-ar sta bine în rolul de soacră. Nu! Justin, trezește-te! Apropiindu-te prea mult o vei răni. Nu-i meritam iubirea ei. Dar nu vreau să pierd fără să lupt.

Merg după Cassie și văd că intră în camera ei, probabil. Intru dupa ea și vad că stă pe scaunul biroului cu mâinile în cap.

"Ești ok Cas?..." O întreb îngrijorat. Trage aer în piept și se ridică. Se sprijină cu fundul de birou. Se uită câteva clipe în gol. Până când văd că vine spre mine țipând.

"Cine ești tu?! Cine ești?!" Se apropie de mine bătând cu pumnii ei mici, de prințesă în pieptul meu. "De unde mă cunoști?"

"Cassie, te rog... liniștește-te. Îți voi explica totul..."
"Ce să-mi explici? Că m-ai luat pe sus comportându-te ca un nebun iar mai tarziu vii în casa mea, mamele noastre se știu de mult și acum îmi explici totul?" Îmi spune isterică.

Am luat-o în brațe. Dupa câteva clipe în care s-a calmat la pieptul meu am luat-o de mână și m-am așezat pe pat.

"Noi doi... Am copilărit împreună. Pană la 6 ani. Aici, în Toronto. Până când te-ai mutat cu părinții tăi in L.A. La 16 ani ai suferit un accident. Erai în mașină cu fostul tău iubit. Acest accident a fost plănuit, ca tu să îți pierzi memoria și să mă uiți. Acesta a fost scopul lui Ed. M-a amenințat că îți va omorî mama dacă ma apropii de tine, de aceea v-ați mutat în L.A. , de aceea am stat departe de tine o vreme. Până acum. Doar eu te pot apăra de Ed. Doar tata îi poate ține departe pe cei din gașca lui Ed care te vor moartă din cauza datoriilor și pagubelor cauzate de tatăl tau familiei lui. Cas, sunt aici pentru tine."

Ea mă privea confuză, speriată, îngândurată și i-am văzut cum sufletul îi este sfâșiat numai privind-o în ochii ei mari, ciocolatii. Vroiam s-o protejez. O iubeam... De când ne-am întâlnit în hipermarket fata asta mi-a reaprins o flacără. De unde au ieșit mii de sentimente pentru ea.

•Din perspectiva Cassadrei•

Eram uimită. Absolut șocată. Nu îmi venea să cred. Dar nu ziceam nimic. Simțeam cum lacrimile îmi așteptau permisiunea de a ieși. Dar nu le-am lăsat. Am strâns puternic din ochi iar în următoarea clipa nu mi-am mai simțit genunchii. Ultimul sentiment pe care l-am simțit după ce am leșinat era podeaua rece.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar m-am trezit în pat, pe pieptul lui Justin, el jucându-se cu mâna lui dreaptă prin părul meu.

"Ce e de făcut Justin?"
"Sunt aici... O să fie totul bine."

----------------

Ok.... Vă mulțumesc din suflet pentru cele 52 de citiri ♥️ voturile voastre mă ajută mult ♥️
Știu că este puțin dar totul are un început ♥️vă iubeeeeeeeesc♥️
Și îmi pare rău că a trecut atât timp până am pus capitolul acesta dar am fost ocupată.. Dar m-am gândit la voi și l-am publicat deși nu prea am avut inspirație :)) vă promit că revin în forță❤️