Răpirea

#4: Spitalizarea

Din perspectiva lui Carl:

Văd negru. Nu-mi mai simt nimic. Nici măcar ochii nu pot să mi-i deschid. Și este atât de frig. De ce? Jimmy vrea Dosarul? După ce m-a bătut în așa hal și mi-a răpit fiica crede că-i voi da Dosarul? Ei bine, se-nșeală. Stai. Mi se pare mie sau cineva strigă "Trezește-te"? Măcar urechile mai funcționează corect. Încerc să-mi deschid ochii. Nu pot. Încerc a doua oară. Tot nu pot. Poate pot vorbi? Încerc.

Carl: S... S... un... ă..... la.......... 9... 1... 1...

Chiar am reușit să vorbesc! Mă simt atât de fericit chiar dacă mă simt ca un sac de oase. După 2-3 minute aud o ambulanță. Simt cum cineva mă ridică pe o targă. Apoi simt cald. Căldură. Ce bine. Mă simt ca în altă lume. Aud oamenii vorbind. Cred că sunt doctori.
Doctor 1: Cum l-ați găsit?
Un om: L-am găsit pe stradă. Părea grav bătut. Mi-a zis să sun la 911 și am sunat.
Doctor 1: Ați făcut bine că ați sunat la timp.
Doctor 2: Dacă nu ați fi sunat la timp el putea să moară.

Da? M-a salvat. Trebuie să-i mulțumesc. Încerc acum.

Carl: M... m... e... e... r... si...
Doctor 1: Pacientul a vorbit? Înseamnă că încă este conștient.

Apoi dintr-odată simt iar rece. Poate am ajuns la spital. Huh. Iar cald. Acum sunt în spital. Aud pe cineva:

Doctor 2: Duceți-l în sala de operație.
Doctor 1: Anestesiază-l.

Din perspectiva lui Izzy:

Oamenii lui Jimmy m-au dus într-o bază. De acolo m-au dus într-o cameră bine mobilată și m-au închis acolo. Am și baie. Ei nu vor să-mi facă rău. Dar despre ce zicea Jimmy? Dosarul? Oare ce este în dosar? Și ce este tata? Polițist? "Mafiot"? Acum nici nu mai știu ce să cred și ce să nu cred. De ce?

O voce: Uite masa!

Văd că ei îmi și dau de mâncare. Exact cum ziceam. Ei nu vor să-mi facă rău. Ei vor numai Dosarul.

Din perspectiva lui Carl:

Simt din nou totul. Simt picioarele, mâinile, pot deschide ochii. Mă simt ca nou! Doctorii și-au făcut treaba. Bravo lor! Deschid ochii când o doctoriță-mi spune să mă odihnesc. Ei bine, n-am timp de stat. Mă ridic din pat și mă îndrept spre ieșire.

Doctor: Unde mergi?
Carl: Trebuie să-mi salvez fiica.
Doctor: Ce-ar fi să te-ntorci în pat și să-mi explici clar ce s-a întâmplat?
Carl: Am o treabă urgentă.
Doctor: Abia ce ai fost operat. Cum te vei descurca?
Carl: Pfff... Ok. Dar nu stau mult. Mâine plec.
Doctor: Nu poți. Trebuie să stai 2 luni pentru recuperare.
Carl: Este în joc viața fiicei mele. Iar eu mâine plec din spital cu sau fără aprobarea ta. Înțeles?
Doctor: Ce-ar fi să-mi povestești ce s-a întâmplat?

Eu mă întorc în pat. Doctorița vine și ea.

Carl: Totul a început când m-am angajat la poliție.
Doctor: Aaa, deci ești polițist.
Carl: Aparent, sunt fost-polițist. Iar într-o zi am avut prima noastră misiune. Trebuia să oprim un transport de cocaină din New York în Los Angeles. Totul a mers perfect. Am oprit transportul, i-am arestat pe tipi dar a murit iubita șefului. Șeful a zis că mă va ține minte. Se va răzbuna pe mine. Iar acum 13 mi-a ucis soția. Sophie! Ce dor ne e de tine...
Doctor: Îmi pare rău pentru Sophie.
Carl: Iar eu am ascuns în dosarul cazului un diamant găsit în cocaină. Iar șeful a aflat și acum mi-a răpit fiica pentru că vrea dosarul.
Doctor: Te voi ajuta să ieși din spital. Dar mâine. Azi odihnește-te.
Carl: Mersi. Mă culc imediat.