#Cap1

85 5 2
                                    

Bună!Mă numesc Diana,am 14 ani şi vreau să vă povestesc o parte din viaţa mea,o parte cam nasoală...dar asta se întâmplă şi nu prea am ce face.Eu sunt singură la părinţi şi nimic nu mi-a lipsit niciodată,dar într-o zi...mama s-a dus la etaj într-o cameră în care ea credea că nu o va auzi nimeni,dar s-a întâmplat contrariul.Am stat la uşă şi am ascultat ce a vorbit însă nu am auzit prea multe pentru că era o uşă destul de groasă.Dar am auzit o frază care m-a şocat.

-Bine iubire deci aşa rămâne mâine la patru.

Am rămas mută.Nu mi-a venit a crede.Cum?!Mama îl înşeală pe tata?!
Are o familie pe care credeam că o iubeşte,dar probabil m-am înşelat.
Ziua următoare mama se machiază,se îmbracă într-o rochie frumoasă,roşie deasupra genunchiului şi pleacă pe uşă.
Tata,văzând că pleacă neştiind unde...a plecat imediat după ea.

Peste două ore tata se întoarce supărat şi pleacă în cameră lui şi a mamei.Se făcuse seară şi mama nu a apărut.Adormisem.Dimineaţă se aude uşa.Mama venise la mine în cameră.

-Unde este tatăl tău?spuse îngrijorată.
-Nu e la voi în cameră?
-Nu!

Tata a plecat fără să spună nimic.Oare de ce?Se pare că aflase de conversaţia mamei.Nimeni nu ştia de el,nu răspundea la telefon,era închis.După trei zile în care mă gândeam "Oare ce a păţit?Se mai întoarce?",intră pe uşă.

-Tataaa!!!Unde ai fost.am ţipăt de fericire însă eram şi supărată pentru că nu mai dăduse niciun semn de viaţă.
-Diana sunt bine!Nu mai ţipa şi nu contează unde am fost.Trebuie să vorbesc cu mama ta.Unde e?
-În bucătărie.mama venise şi luaseră ei loc pe canapeaua de piele maro din Italia.
-Unde ai fost?zise îngrijorată.
-Asta nu te priveşte pe tine,mai bine spune-mi tu cine e David.
-Aaa..David?Un coleg din liceu,nimeni important.
-Aha este atât se neimportant încât te vezi mereu cu el şi ai un dialog cu el pe care ar trebui să îl ai cu mine ca între soţ şi soţie.
-Dar nu este adevărat!se răsti ea vinovată
-Am auzit ce vorbeai cu el la telefon,ţi-am ascultat conversaţia dintre tine şi aşa zisul coleg se liceu.
-Deci tu mă urmăreşti?!
-Da!Şi pentru informarea ta cât ai stat cu el,eu mi-am găsit pe cineva.Nu mai putem continua este destul de ciudat.

Auzind toate acestea m-am speriat că nu voi mai avea o familie întreagă.

AnturajulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum