Anturajul

#Cap7

De obicei când chiuleam eram acasă la Alexa cu Andreea.De fiecare dată se presupunea că trebuia să o iau de acasă și să mergem la școală,dar mereu venea Andreea și ne încuia în casă.

Eu pierdeam ore importante din cauza lor.Nu suportam ideea,dar dacă mă opunem,mă credeau o laşă...și nu voiam asta.

Într -o zi eu și Alexa,în timpul orelor am ieșit afară cu gașca cea veche,însă de data asta într -un loc straniu și îndosit,în fundul cartierului,printre blocuri.

Ajunse acolo am observat că era un tip pe care eu nu- l știam,însă Alexa da.

-Bună!Eu sunt George!Poate ți- a povestit Alexa de mine.zise el prea încrezător
-Bună...nu știu,tu ești cel care face trafic de...
-Da!mă întrerupe el
-Atunci,da mi- a povestit de tine.Şi tu fumezi iarbă sau doar vinzi?
-Doar vând ,păpușă, nu- s prost!
-Aham...

Deja îmi era prea frică de acel anturaj.Trebuia să știu că Alexa nu îmi vrea binele.

După ce am plecat noi două,Alexa mă trage și îmi zice șoptit:

-Să nu te încurci cu el.O să -ți facă rău,e pește în timpul liber,iar el nu merge la școală sau servici.
-De unde știi?
-Nu e treaba ta!Eu doar te- am avertizat.zice pe un ton mai răstit

M- a speriat și mai rău afirmațiile ei.Nu părea un om foarte rău...dar și proverbul "pisica blândă zgârie rau" chiar e adevărat.

Am început să mă simt urmărită de la ieșirea aceea.Nu mai aveam siguranța că sunt doar eu.El...știu că era el...

M-am speriat rău de tot.Nu e posibil, în ce m- am băgat?Vreau să cred că sunt un copil normal și că sunt în siguranță,chiar dacă ăsta era doar un gând de alinare pentru că subconștientul meu știa adevărul.